Sumele pe care România le are la dispoziție pentru continuarea construirii infrastructurii sunt limitate și, de aceea, trebuie să identifice alte surse de finanțare, o astfel de variantă fiind planul Juncker, care funcționează, însă, pe baza atragerii unor investitori în proiectele pentru care se dorește finanțare, susține ministrul Transporturilor, Dan Costescu. "Referitor la banii pe care România îi are la dispoziție pentru a construi infrastructura, vă spun că lipsa acestor bani este un fenomen general european. La nivelul unităților europene există un necesar neacoperit de 700 de miliarde de euro în acest moment, sumele identificate fiind, în toate țările europene, undeva în zona a 150 de miliarde de euro. Cunoscând aceste cifre, ne punem evident întrebarea ce putem să facem, cum vom continua aceste investiții, atunci când fondurile structurale, cele nerambursabile, se vor reduce ca intensitate. Sunt, evident, variante pentru țările bogate de a investi din surse proprii, sunt și variante pentru țări primite mai recent în comunitatea europeană de a-și identifica resurse. Printre ele, unul dintre instrumentele despre care s-a discutat în ultima vreme, dar nu suficient față de importanța lui, este planul Juncker. Dar acesta nu este un fond care ne va veni necondiționat, nu este un fond care va alimenta proiecte scrise de un funcționar român și aprobate de un funcționar european, sunt fonduri care vor veni dacă vom reuși să convingem investitorii să se alăture nouă și, în limita fondului de garantare emis de comunitatea europeană, să lucreze alături de noi", a explicat Dan Costescu, într-o conferință pe teme de administrație locală. Mai mult decât atât, România trebuie să se grăbească în elaborarea acestor proiecte, pentru că în 3 — 4 ani va fi prea târziu, având în vedere că țările europene au venit deja cu proiecte care acoperă mai mult de un sfert din valoarea planului.