În ultimii ani, tot mai multe proiecte de construcții includ sisteme avansate: BMS, senzori de monitorizare, automatizări HVAC sau soluții smart pentru consumul de energie. În teorie, aceste tehnologii ar trebui să optimizeze funcționarea clădirilor. În practică, multe dintre ele rămân subutilizate sau complet nefolosite.

Problema nu este lipsa tehnologiei, ci lipsa integrării operaționale. Sistemele sunt instalate pentru a îndeplini cerințe din proiect sau pentru a obține punctaje de certificare, dar nu sunt configurate corect sau predate beneficiarului într-un mod funcțional. Manualele există, însă instruirea utilizatorilor finali este superficială sau inexistentă.

În exploatare, administratorii clădirilor evită să intervină asupra unor sisteme pe care nu le înțeleg complet, preferând setări fixe sau chiar oprirea unor funcții automate. Astfel, tehnologia care ar trebui să reducă consumul ajunge să fie ignorată, iar beneficiile promise nu se materializează.

În plus, mentenanța insuficientă și lipsa actualizărilor software transformă sistemele inteligente în surse de erori sau alarme false. Costurile inițiale rămân, dar valoarea adăugată dispare.

Tehnologia nu este eficientă prin simpla instalare. Fără instruire, responsabilitate clară și integrare reală în exploatare, clădirile „smart” riscă să devină doar clădiri scumpe, cu echipamente nefolosite.

(Foto: Freepik)