Criza energetică la care asistăm în prezent reprezintă, fără îndoială, o provocare fără precedent pentru societate, industria energetică și mediul economic în ansamblu. Aceasta necesită soluții țintite în locul măsurilor generale care pot duce la un tratament discriminatoriu în rândul populației, dar și între operatorii regăsiți pe lanțul valoric energetic. Pe lângă sprijinul financiar direct pentru populație și IMM-uri, sunt necesare măsuri de reducere a vulnerabilității energetice și de asigurare a competitivității economice a industriei, prin politici de eficiență energetică. Pentru acest scop sunt disponibile și o serie fonduri europene. Prin urmare, considerăm că autoritățile române ar trebui să acorde prioritate politicilor publice referitoare la măsuri de eficiență energetică, în paralel cu o strategie investițională pe termen mediu și lung pentru a facilita dezvoltarea de noi capacități de producție. La 1 februarie s-au împlinit circa 3 luni de la promovarea așa-numitului „Pachet de iarnă” de către Guvernul României, prin OUG nr.118/2021, cu scopul de a atenua efectele crizei energetice. Cu toate acestea, AHK România dorește să sublinieze că proiectul de Lege trimis spre promulgare ridică mari semne de îngrijorare, atât pentru producătorii de energie, cât și pentru operatorii de rețele și furnizorii de energie, împiedicând industria energetică să opereze pe o piață predictibilă, respectiv în condiții de piață liberă. Mai exact, din punctul de vedere al AHK, următoarele principii stabilite în OUG nr.118/2021 sunt problematice:

• La nivelul Uniunii Europene, vulnerabilitatea energetică este recunoscută ca o problemă socială și nu în mod explicit o problemă legată de sectorul privat sau a industriei energetice, prin urmare ar trebui să fie gestionată în primul rând de autorități;
• În plus, OUG nr.118/2021 necesită resurse financiare impresionante pe care companiile private sunt obligate în mod nedrept să le susțină din propriul buget, fără a avea o perspectivă clară de recuperare a costurilor;
• Referitor la rețele energetice, această categorie de operatori economici a fost exclusă din schema de sprijin, în ciuda faptului că a fost afectată în egală măsură de criza energetică, fiind nevoită să achiziționeze energie pentru acoperirea pierderilor din rețea la un nivel de preț fără precedent de pe piața angro;
• În ce privește sectorul de producție a energiei, considerăm că proiectul de lege conduce la o discriminare clară între producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili și producătorii de energie electrică, prin aplicarea unei taxe de tip Windfall doar la ultima categorie menționată;
• În plus, în ciuda faptului că o taxă excepțională ar trebui să aibă în vedere doar reținerea de profituri excepționale, prevederile OUG nr.118/2021 se raportează la totalul veniturilor realizate, generând astfel îngrijorări semnificative cu privire la acoperirea costurilor de producție;

Măsurile impuse de Pachetul de Iarnă în ultimele trei luni au avut un impact puternic asupra sectorului furnizării de energie și gaze. Având în vedere că în ultimele luni, peste 60.000 de clienți finali de gaze naturale au fost preluați de FUI (furnizori de ultimă instanță), iar trei sferturi dintre furnizorii de gaze naturale au solicitat retragerea/suspendarea licențelor, AHK ține să precizeze că orice măsuri de protecție care urmează să fie luate de autoritățile publice prin intermediul inițiativelor legislative ar trebui să respecte în primul rând principiile predictibilității și transparenței. Legislația care vizează abordarea vulnerabilității energetice ar trebui, de asemenea, să fie formulată clar și să nu permită intervale de timp între momentul promovării și momentul adoptării legislației secundare care detaliază procedurile de implementare. În ceea ce privește aspectele menționate mai sus, solicităm urgent autorităților să ia în considerare rafinarea măsurilor prezente în OUG nr.118/2021, în conformitate cu propunerile AHK. Considerăm că tergiversarea adoptării unor măsuri de corecție în timp util poate conduce la insolvență sau chiar la faliment pentru anumite categorii de operatori din piață, deznodământ invariabil legat de eșecul mecanismelor pieței și, în cele din urma, de probleme legate de securitatea aprovizionării în alimentare a consumatorilor finali. Nu în ultimul rând, credem că situația actuală a prețurilor mari la energie ne va însoți probabil pentru o perioadă mai lungă de timp și de aceea avem nevoie mai mult ca niciodată de o cooperare strânsă între sectorul public și cel privat pentru a găsi cele mai bune soluții pe termen lung pentru populația din România și pentru mediul economic.