Ai crede că nu se mai face nimic în țara asta, că toată lumea stă doar cu ochii la televizor, să vadă ce-au mai făcut rușii, ce bombe au mai aruncat în Ucraina, câți refugiați au mai trecut prin Vama Siret. Ori că veți spera că atunci când războiul din Ucraina se va fi sfârșit, lumea s-a apucat de treabă. Dar, acum, cam așa pare, că toată planeta nu e atentă decât la războiul din Ucraina. Așa pare și pe multe dintre șantierele patriei, că e cam pace. Adică, dacă la Nord de România e război, pe șantierele de-aici e pace, chiar dacă iarna a fost blândă. Ei, dar nu e chiar așa, pe ici-colea se mai muncește, se mai construiește, dar parcă s-a pierdut suflul de anul trecut. Dar mie așa îmi pare, că în Industria de Construcții s-a ajuns aproape la un blocaj total. Prețuri mari la materiale, prețuri mari la energie, prețuri mari la combustibil, muncitori puțini, investiții oprite, antreprenori care nu știu ce să facă: să continue ori să mai stea, să vadă încotro o apucă, la muncă sau în Insule, să-și trăiască pensia în liniște ori măcar să-și ia o pauză mai lungă, până s-or mai limpezi apele. Și în imobiliare afacerile lâncezesc, lumea ține de bani, nu se înghesuie să cumpere sau calculează. Cei mai cinici așteaptă ca războiul să se întețească, ba chiar să amenințe și România, sperând la o prăbușire a prețurilor, pentru a cumpăra foarte ieftin proprietăți. Așa o fi, o fi altcumva, nu știu. De fapt, nimeni nu știe nimic. Și oricine îndrăznește o estimare a viitorului nu pare decât un colportor de zvonuri și atât, sperând la mai bine. Dar care bine? Și de unde speranțe? Dacă vorbim de stat, cam totul e paralizat, bașca bugete golite. Deci, până una-alta, tot dinspre sectorul privat vine și bruma de speranță, dar cu ce riscuri...parcă mai mari ca în alte vremuri. Să vedem, dar totul e în ceață, acum. Totul pare a fi în ceață.