Peste două treimi din populația europeană trăiește în zonele urbane. Orașele sunt locuri în care apar ambele probleme și se găsesc soluții. Acestea sunt teren fertil pentru știință și tehnologie, pentru cultură și inovație, pentru creativitatea individuală și colectivă și pentru atenuarea impactului schimbărilor climatice. Cu toate acestea, orașele sunt și locuri în care sunt concentrate probleme precum șomajul, segregarea și sărăcia. Trebuie să înțelegem mai bine provocările cu care se vor confrunta diferite orașe europene în anii următori. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a decis să reunească un număr de experți urbani și reprezentanți ai orașelor europene pentru a gândi la viitor. Dezvoltarea viziunilor Prezentul raport este rezultatul acestei reflecții. El crește gradul de conștientizare a posibilelor efecte viitoare ale unei game de tendințe, cum ar fi declinul demografic și polarizarea socială, precum și vulnerabilitatea diferitelor tipuri de orașe. De asemenea, evidențiază oportunitățile și rolul cheie pe care orașele îl pot juca în atingerea obiectivelor UE, în special în punerea în aplicare a strategiei Europa 2030. Totodată, el prezintă câteva modele și viziuni inspiraționale. De asemenea, confirmă importanța unei abordări integrate a dezvoltării urbane. Procesul de reflecție ”Orașele de mâine” va oferi inspirație factorilor de decizie și practicienilor implicați în dezvoltarea urbană, fie la nivel local, regional, național sau european. Privirea în viitor și dezvoltarea viziunilor asupra orașelor de mâine devin din ce în ce mai importante la toate nivelurile. Dezvoltarea orașelor noastre va determina viitorul Europei. Calități unice Orașele noastre europene posedă calități culturale și arhitecturale unice, forțe puternice de incluziune socială și posibilități excepționale de dezvoltare economică. Sunt centre de cunoaștere și surse de creștere și inovare. În același timp, însă, suferă de probleme demografice, inegalități sociale, excludere socială a anumitor grupuri de populație, lipsa de locuințe accesibile și adecvate și probleme de mediu. Orașele joacă un rol cheie în viața majorității europenilor. Majoritatea populației nu numai că trăiește în orașe, ci și orașele joacă un rol cheie în dezvoltarea socială și economică a tuturor teritoriilor europene. Pare aproape paradoxal că nu există o definiție comună pentru urban sau chiar oraș, și că Uniunea Europeană nu are o competență politică explicită în dezvoltarea urbană. Cu toate acestea, nu doar importanța orașelor, ci și rolul crucial pe care Europa trebuie să îl joace în viitorul lor trebuie definit. Există, de fapt, un model european explicit de dezvoltare urbană. Modelul european al orașului este o problemă fascinantă. Pe de o parte, surprinde trăsături esențiale ale istoriei culturale europene și este adânc înrădăcinată în trecut și, prin urmare, legată de problema identității. Pe de altă parte, surprinde aspecte esențiale ale viziunii politice a Uniunii Europene și, prin urmare, a viitorului, așa cum este prevăzut de societatea de bază. Modelul european Înainte de a ajunge la modelul european de dezvoltare urbană, trebuie discutat pe scurt definiții administrative și funcționale alternative ale orașelor și indică importanța înțelegerii problemelor urbane într-un context teritorial. De asemenea, trebuie subliniată importanța crescândă a orașelor, în special în îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2030, precum și a celor stabilite în tratat, adică promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale. În cele din urmă, este necesară descrierea contextului politicilor europene și introducerea modelului european de dezvoltare urbană, o viziune comună europeană asupra orașelor de mâine și o viziune comună europeană asupra dezvoltării teritoriale a orașelor. Ce înțelegem prin orașe? Există multe definiții ale unui oraș. ”Oraș” se poate referi la o unitate administrativă sau la o anumită densitate a populației. Uneori se face distincție între orașe. Primele sunt mai mici (de exemplu, între 10000 și 50000 de locuitori) și cele din urmă mai mari (peste 50000 de locuitori). Orașul se poate referi, de asemenea, mai general, la percepțiile unui mod de viață urban și la trăsături culturale sau sociale specifice, precum și la locuri funcționale de activitate economică și de schimb. Oraș se poate referi, de asemenea, la două realități diferite: orașul de jure, orașul administrativ, și orașul de facto, aglomerarea socio-economică mai mare. Orașul de jure corespunde în mare măsură orașului istoric, cu granițele sale clare pentru comerț și apărare și un centru oraș bine definit. Orașul de facto corespunde realităților fizice sau socio-economice care au fost abordate fie printr-o definiție morfologică, fie printr-o definiție funcțională. Cum definim orașul? În scopuri analitice, o definiție a orașului bazată pe o densitate minimă și pe un număr de locuitori a fost elaborată în comun de Comisia Europeană și OECD. O zonă urbană morfologică (MUA) descrie continuitatea spațiului construit cu un nivel de densitate definit. O zonă urbană funcțională (FUA) poate fi descrisă de bazinul pieței forței de muncă și de mo modele de mobilitate ale navetiștilor și include sistemul urban mai larg al orașelor și satelor din apropiere, care sunt extrem de dependente din punct de vedere economic și social de un centru urban major. De exemplu, orașul administrativ din Londra are o populație de 7,4 milioane, și 13,7 milioane de locuitori ai FUA. Katowice are o populație relativ mică de oraș administrativ de 320000, în timp ce populația sa MUA are o dimensiune de șapte ori, adică 2,3 milioane. FUA din Lille este de 11 ori mai mare decât orașul său administrativ - 2,6 milioane față de 230000. Nici zonele urbane morfologice, nici cele funcționale nu sunt entități stabile. Pe măsură ce peisajul urban și modelele economice evoluează, la fel și modelele de densificare și mobilitate. Există alte concepte și abordări pentru a descrie și defini orașele de facto. Oricare ar fi conceptul favorizat, este clar că realitatea orașului de facto s-a extins cu mult dincolo de orașul de jure și că la acest nivel politica urbană trebuie să-și găsească perspectiva pe termen lung. Odată cu extinderea orașelor de facto, delimitarea mediului urban și rural a devenit mai puțin clară sau chiar și-a pierdut simțul. Limita dintre oraș și mediul rural dispare în timp ce mediul rural și cel urban s-au topit într-o nouă stare rurbană. Acest lucru este întărit acolo unde FUA-urile suprapuse din apropiere formează sisteme urbane complexe mari, cum este cazul în nordul Angliei, în Benelux. sau zona Ruhrului. Diferențe izbitoare Există diferențe izbitoare între statele membre în ceea ce privește modul în care funcționează și sunt guvernate orașele. În unele țări, nu există unități administrative specifice orașului, în timp ce în altele, orașele au drepturi și responsabilități administrative unice. Așadar, se adoptă o poziție pragmatică folosind termenul ”orașe” pentru a defini aglomerările urbane în general, precum și unitățile administrative care le guvernează. Dintr-o perspectivă politică, este important să se înțeleagă scara teritorială a problemelor urbane, care pot varia de la nivelul cartierului sau al orașului administrativ la un FUA mai mare sau chiar dincolo. O problemă urbană poate avea simptome foarte locale, dar necesită o soluție teritorială mai largă. Prin urmare, nivelul de guvernanță relevant poate varia de la nivel local la cel european sau poate fi o combinație de mai multe niveluri. Cu alte cuvinte, politica urbană trebuie să fie înțeleasă și să funcționeze într-un context multi-scalar. Prin ”Orașe de mâine”, ne referim, așadar, la viitoarele aglomerări urbane, orașe și orașe într-un context teritorial. Importanța crescândă a orașelor În secolul trecut, Europa s-a transformat dintr-un continent în mare parte rural în unul predominant urban. Se estimează că aproximativ 70% din populația UE  (aproximativ 350 de milioane de oameni), trăiește în aglomerări urbane de peste 5000 de locuitori. Deși viteza transformării a încetinit, ponderea populației urbane continuă să crească. Europa se caracterizează și printr-o structură urbană mai policentrică și mai puțin concentrată în comparație cu, de exemplu, SUA sau China. Există 23 de orașe cu peste 1 milion de locuitori și 345 de orașe cu peste 100000 de locuitori în Uniunea Europeană, reprezentând aproximativ 143 de milioane de oameni. Doar 7% din populația UE trăiește în orașe de peste 5 milioane de locuitori, comparativ cu 25% din SUA. În plus, 56% din populația urbană europeană - aproximativ 38% din totalul populației europene - trăiește în orașe și orașe mici și mijlocii cu între 5000 și 100000 de locuitori. Orașele joacă un rol cheie în creșterea economică. Concentrarea consumatorilor, a lucrătorilor și a întreprinderilor într-un loc sau zonă, împreună cu instituțiile formale și informale care fac o aglomerare mare și coezivă, are potențialul de a produce externalități și de a crește rentabilitatea la scară. Șaizeci și șapte la sută din PIB-ul Europei este generat în regiunile metropolitane, în timp ce populația lor reprezintă doar cincizeci și nouă la sută din totalul populației europene. O comparație a performanței economice a orașelor europene indică, de asemenea, că marile orașe se descurcă mai bine decât restul. Diferențe de performanță Cu toate acestea, există o diferență semnificativă de performanță între orașele capitale și cele non-capitale. Este greu să distingem efectele aglomerării singure de externalitățile pozitive ale capitalei și centrelor atât ale administrațiilor publice, cât și ale celor private. Există, de asemenea, o diferență și mai mare între orașele non-capitale occidentale și estice, care nu pot fi explicate doar prin mărime. O concentrare a activității nu este nici o condiție necesară, nici suficientă pentru o creștere ridicată. Economiile de aglomerare au revenit în mod politic după câteva decenii, concentrând atenția asupra disponibilității generale și diversității resurselor într-o locație cu o densitate mare de activități diferite.Cu toate acestea, cercetările actuale explică puțin despre modul în care acestea intră în joc sau despre pragurile critice ale diferite elemente, ceea ce face ca conceptul să fie dificil de operaționalizat. S-a sugerat că efectele aglomerării au limite și că externalitățile negative care pot rezulta din aglomerarea, cum ar fi aglomerarea traficului, creșterea prețurilor și lipsa locuințelor la prețuri accesibile, poluare, extindere urbană, creșterea costurilor infrastructurii urbane, tensiuni sociale și criminalitate mai mare tarife, pot depăși beneficiile. În afară de costurile economice directe ale unei scăderi a eficienței economiei, există și costul suplimentar al unui mediu degradat, probleme de sănătate și o calitate a vieții redusă. Potrivit OECD, relația dintre venit și dimensiunea populației devine negativă la aproximativ 6-7 milioane, sugerând diseconomii de aglomerare din cauza congestiei și a altor costuri conexe. Orașele contribuie atât la probleme, cât și la soluții Orașele sunt locuri de mare concentrare a problemelor. Deși orașele sunt generatoare de creștere, cele mai mari rate ale șomajului se găsesc în orașe. Globalizarea a dus la pierderea locurilor de muncă, în special în sectorul prelucrător, iar acest lucru a fost amplificat de criza economică. Multe orașe se confruntă cu o pierdere semnificativă a puterii incluzive și a coeziunii și o creștere a excluderii, segregării și polarizării. Creșterea imigrației, combinată cu pierderea locurilor de muncă a dus la probleme de integrare și la creșterea atitudinilor rasiste și xenofobe, ceea ce a amplificat aceste probleme. Este clar că orașele europene merită un interes special și că viitorul orașelor noastre va forma viitorul Europei. De exemplu, orașele sunt actori cheie în reducerea emisiilor de CO2 și în lupta împotriva schimbărilor climatice. Consumul de energie în zonele urbane, în principal în transport și locuințe, este responsabil pentru o mare parte din emisiile de CO2. Conform estimărilor la nivel mondial, aproximativ două treimi din cererea finală de energie este legată de consumurile urbane și până la 70% din emisiile de CO2 sunt generate în orașe.22 Modul de viață urban este atât o parte a problemei, cât și o parte a soluției. În Europa, emisiile de CO2 pe persoană sunt mult mai mici în zonele urbane comparativ cu zonele non-urbane. În consecință, măsurile de abordare a schimbărilor climatice pot fi mai eficiente și mai rentabile în orașele mari și compacte decât în ​​spațiul mai puțin dens construit. Impactul măsurilor de reducere a emisiilor de CO2 luate într-o singură mare metropolă, cum ar fi Londra, poate avea un efect mare.