Care este nivelul real al dezvoltării Industriei Construcțiilor din România? Sursele interne sunt confuze și divergente, dar cele sintetizate la Strassbourg sunt cât se poate de relevante. Iată de ce, în această ediție a revistei infoCONSTRUCT Magazin, facem apel la analiza Comisiei Europene, care are ca obiect sectorul românesc al construcțiilor. Datele se referă la finalul anului 2017, ultimul pentru care pot fi prezentate informații complete.

Românii au locuințe precare

Criza economică a avut repercusiuni severe asupra economiei românești și, în consecință, asupra sectorului construcțiilor. Cu toate acestea, în ultimii ani, sectorul construcțiilor române și-a revenit, într-o oarecare msură. De fapt, în 2017, în sectorul construcțiilor au existat 89.943 de întreprinderi, cu 7,6% în creștere, din 2010, în timp ce ocuparea forței de muncă a crescut mai puțin semnificativ, cu doar  2,9%, din 2010, ajungând la 608.715 persoane în anul de referință. În mod similar, producția în construcții a crescut cu 1,8%, cu o creștere impresionantă a producției de clădiri, de 21,4%, dar cu 9,7%, în producția de construcții civile din perioada 2010-2017. De asemenea, profitabilitatea a crescut, cifra de afaceri a sectorului construcțiilor extinse a crescut și ea, cu 19,8%, până la 30,6 de miliarde de euro, în 2017.

Construcția rezidențială și piața locuințelor au suferit în urma crizei din anii 2008-2010, prețurile locuințelor scăzând cu 18,7%, între 2010 și 2014, dar ulterior au crescut cu 9,0%, până în 2017. Numărul autorizațiilor de construcție rezidențiale a scăzut semnificativ în urma crizei, dar el se recuperează și a ajuns la 35.496, în primele zece luni ale anului 2017. Mai mult, deși are cea mai mare rată de proprietate a locuinței, România raportează o rată de supraîncărcare, peste costul locuinței și peste medie, evidențiind problemele legate de accesibilitatea locuințelor, precum și cele mai mari supraaglomerații și rate severe de lipsă a locuințelor în UE, subliniind condițiile precare de locuire.

Pentru a aborda aceste probleme, stimulând construcțiile rezidențiale, guvernul a introdus mai multe scheme, precum Programul Prima Casă, cu un buget de 2 miliarde de lei (428,8 milioane de euro), pentru anul 2018, care oferă garanții de stat de până la 50% din valoarea credit ipotecar. În plus, Agenția Națională pentru Locuințe implementează mai multe programe de locuit la prețuri accesibile, inclusiv unitățile de închiriere a locuințelor pentru tineri și programul pentru locuințe finanțate prin credite ipotecare.

Clădiri cu eficiență energetică foarte scăzută

Având în vedere condițiile foarte slabe de eficiență energetică a stocului de clădiri, România încearcă să ia măsuri pentru stimularea renovărilor, concentrându-se în special pe clădirile rezidențiale. Programul de reabilitare termică, cu un buget de 8,8 miliarde de euro pentru 2017, acoperă până la 80% din costurile suportate pentru intervențiile de reabilitare termică a blocurilor de apartamente.

Cu toate acestea, industria construcțiilor se confruntă cu o presiune considerabilă, în special în izolare și reabilitare termică, 50.000 de astfel de lucrări fiind estimate să aibă loc până în finalul anului 2020, pentru a satisface această cerere. În acest scop, au fost introduse inițiative de formare publică și privată, pentru a îmbunătăți forța de muncă.

De aceea, se prevede că infrastructura și construcțiile rezidențiale vor conduce la renașterea sectorului construcțiilor românești în viitor, cu o prognoză de creștere la o rată anuală de 2,0%, în 2018, 3,8%, în 2019 și 5,4% în 2020. Cu toate acestea, absorbția îmbunătățită a fondurilor UE, o selecție și o gestionare mai bună a proiectelor și o transparență mai mare a achizițiilor, sunt esențiale pentru a asigura extinderea durabilă a sectorului.

Numărul companiilor de construcții a crescut

Numărul de întreprinderi din sectorul construcțiilor din România a totalizat 89.943 în anul 2017. Companiile din sectorul construcțiilor de mici dimensiuni au reprezentat 58,9% din total, urmate de activități de arhitectură și inginerie (16,9%), activități imobiliare (16,0%) și fabricație (8,2%). Numărul total de întreprinderi din sectorul construcțiilor a crescut cu 7,6%, între 2010 și 2017.

După o scădere, în 2011, de la 83.559, la 74.673 de întreprinderi, acest număr a crescut continuu, fapt determinat de creșterea cu 16,8% a companiilor din activități de arhitectură și inginerie, cu 7,3 creștere de% a companiilor din sectorul construcțiilor restrânse și creșterea de 6,1% a companiilor din activități imobiliare.

Producția în construcții a crescut cu 1,8% în perioada 2010-2017. Mai exact, producția în construcții de clădiri a crescut cu 21,4%, în timp ce producția în construcții civile a înregistrat o scădere de 9,7% în aceeași perioadă.

Profitabilitatea, în concordanță cu media UE

În 2017, valoarea adăugată totală a sectorului construcțiilor largi a fost de 9,4 miliarde de euro. Sub-sectorul construcțiilor a avut cea mai mare pondere (54,4%, adică 5,1 miliarde de euro), urmată de activități imobiliare (17,7%, adică 1,7 miliarde de euro), producție (15,0%, adică 1,4 miliarde de euro), și arhitectură și inginerie activități (12,9%, 1,2 miliarde de euro).

Ponderea valorii adăugate brute a sectorului construcțiilor largi în, PIB, a atins 17,2%, în 2017, activitățile imobiliare având cea mai mare contribuție (8,1%). Aceasta este în conformitate cu media UE-28, care este de 16,9%.

Productivitate scăzută a muncii

În ciuda unor fluctuații, productivitatea muncii din sectorul construcțiilor mari a înregistrat o creștere de 15,0%, între 2010 și 2017, de la 13.358 de euro, la 15.361 de euro. Aceasta este semnificativ mai mică decât media UE-28, care a fost de 50.200 de euro, în 2017.

Subsectorul de arhitectură și activități inginerești a înregistrat cea mai mare creștere a productivității, crescând cu 53,3%, de la 13.300 de euro, la 20.400 de euro, între 2010 și 2016. Aceasta a fost urmată de activitățile imobiliare, care au crescut cu 37,9%, de la 23.300 de euro, la 36.300 de euro, în aceeași perioadă.

Mai mult, sub-sectorul construcțiilor și al producției au crescut ambele, cu 6,2%, respectiv 4,3%. Primul a crescut de la 11.700 de euro, la 12.400 de euro, în timp ce al doilea a crescut de la 14.600 de euro, la 15.300 de euro.

Recuperări la cifra de afaceri

Cifra de afaceri a sectorului larg al construcțiilor se recuperează în prezent, din căderea pe care a avut-o în timpul crizei. De fapt, între 2010 și 2017, cifra de afaceri a crescut cu 19,8%, de la 25,5 miliarde de euro la 30,6 miliarde de euro, dar se situează, încă. sub nivelul pre-criză. Mai exact, cifra de afaceri din activitățile de arhitectură și inginerie a crescut cel mai mult, cu 46,4% de la 1,7 miliarde de euro, până la 2,5 miliarde de euro.

Cifra de afaceri din sub-sectorul de producție a crescut, de asemenea, semnificativ, de la 4,4 miliarde de euro în 2010, la 5,8 miliarde de euro, în 2016, reprezentând o creștere de 20,3%. În mod similar, excedentul brut de exploatare se recuperează de la criză, ajungând la 5,3 miliarde de euro în 2014, o creștere de 8,4%, față de 2010, când se situa la 4,9 miliarde de euro.

Rata brută de exploatare a sectorului construcțiilor largi, care oferă o indicație a rentabilității sectorului, a crescut cu 9,9%, între 2010 și 2017, comparabilă cu nivelurile anterioare crizei. În paralel, costurile de construcție pentru clădirile rezidențiale au cunoscut, în general, o tendință în creștere, indicele costurilor de construcție crescând cu 10,6%, în perioada 2010-2017, stimulat de creșterea cu 32,3% a costurilor forței de muncă.

Numărul angajaților a crescut

În 2017, sectorul construcțiilor largi a angajat 608.715 persoane, cu 2,9% mai mult față de 2010, dar cu aproape 200.000 de lucrători mai puțin decât în ​​2008. Sub-sectorul de construcții a angajat 411.280 de persoane în 2016, urmat de activități de producție, arhitectură și inginerie și real activități imobiliare. Toate sub-sectoarele au înregistrat creșteri ale ocupării forței de muncă, între 2010 și 2017. Concret, angajarea în activități de arhitectură și inginerie a crescut cel mai mult, de la 53.191, la 59.503, reprezentând o creștere de 11,9%.

În ceea ce privește celelalte trei subsectoare, ocuparea forței de muncă a crescut cu 3,3% în activitățile imobiliare, cu 2,1% în sectorul construcțiilor înguste și cu 1,4% în sub-sectorul de producție. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă specifice, numărul tehnicienilor și profesioniștilor asociați din sub-sectorul construcțiilor a înregistrat cea mai mare scădere, de la 30.900, în 2010, la 19.600 în 2017 (-36,6%), urmat de manageri din sectorul producției, în scădere, de la 29.700,  la 20.000 (-32.7%).

Operatorii de instalații și mașini au fost cea mai mare ocupație din sector, care a crescut cu 5,7%, în aceeași perioadă, de la 413.200, la 436.700. Numărul lucrătorilor independenți din sub-sectorul construcțiilor a fluctuat în ultimii ani, atingând un nivel maxim de 177.800 în 2010, și scăzând ușor, la 174.100 în 2016. Ponderea lor în numărul total de lucrători independenți din economia generală a crescut de la 10,5% în 2010 la 13,0% în 2016.

IMM-urile au jucat un rol din ce în ce mai important în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, întrucât au angajat 84,7% din totalul forței de muncă din industria largă a construcțiilor în 2014, comparativ cu 80,1% în 2010.

Indicatorul de încredere al consumatorilor este negativ!

Indicatorul de încredere al consumatorilor a fost negativ, față de anul 2000, coborând din 2010, la -54,6, după criză, în anul 2011. În ciuda unor fluctuații, acesta se îmbunătățește de atunci, ajungând la -18,8 în 2017, aproape de nivelurile anterioare crizei. În mod similar, încrederea industriei a scăzut, de la -8,4 în 2010 până la -0,4, în 2017, din nou, aproape de nivelurile anterioare crizei.

După scăderea la -40,8 în 2010, indicatorul de încredere în construcții a crescut la -13,1, în 2016. În general, încrederea în România este mai mică decât media UE-28, care s-a situat la -3,6, 3,2 și -6,7, pentru cei trei indicatori de mai sus. În mod similar, investiția pe lucrător a crescut la 67.526 de euro în 2016, adică la 45,5% peste valoarea din 2010 (46.402 de euro). În schimb, raportul investițional nu a crescut între 2010 și 2017 și rămâne sub nivelul său anterior crizei. De fapt, în acea perioadă, a scăzut de la 25,9%, la 23,1%. Cu toate acestea, raportul este încă peste media UE-28, care a constituit 19,8% din PIB, în 2017.

Acces limitat la sursele de finanțare

După o creștere accentuată în timpul crizei și până în 2013, valoarea extinsă a  creditului în sectorul de construcții restrânse din România a arătat o tendință negativă puternică. În general, în perioada 2010-2017, creditul extins a scăzut de la 307,9 miliarde de lei (66,0 miliarde E), la 21,9 miliarde de lei (4,7 miliarde E), însemnând o scădere de 92,9%. Cu toate acestea, între ianuarie și septembrie 2017, 26,4% din împrumuturile noi emise de bănci s-au referit la sectoarele construcțiilor și imobiliare, cea mai mare pondere între sectoarele economiei generale. Datorită capacității lor mai reduse de a face față condițiilor economice nefavorabile, companiile de construcții și imobiliare au un potențial limitat de împrumut, fiind mai puțin capabile să se califice pentru noi împrumuturi.

În general, din cauza capacității lor mai mici de a face față condițiilor economice nefavorabile, companiile de construcții și imobiliare au un potențial limitat de împrumut, fiind mai puțin capabile să se califice pentru noi împrumuturi. În plus, acestea raportează cel mai mare risc de credit, cu un raport de împrumut neperformant de 30,6% pentru construcții, și de 19,3% pentru companii imobiliare, în septembrie 2017.

Aceasta este, totuși, o îmbunătățire semnificativă, față de septembrie 2016, când Raportul creditului performant a fost de 35,9%, pentru construcții, și de 26,8%,  pentru companiile imobiliare, în septembrie 2016, cel mai mare din toate sectoarele economiei.

Un sondaj recent asupra companiilor realizat de BEI arată că aproximativ 7% dintre firmele din sectorul de producție sunt limitate la finanțare, dintre care, aproximativ 12%, din sectorul construcțiilor. Mai mult, aproximativ 15% din firmele din sub-sectorul de fabricație și din sectorul construcțiilor înguste au raportat investiții prea puțin.

Grad slab de urbanizare

35,0% din populație trăiește în orașe și orașe mai mari, care, combinate cu declinul populației și migrația netă negativă, pot încetini cererea de construcții rezidențiale noi. Cu toate acestea, o serie de factori au contribuit la reînvierea cererii de pe piața imobiliară. Venitul net echivalat mediu a crescut cu 19,1%, din 2010, însumând 11.884 de lei (2.622 de euro), în 2015, oferind gospodăriilor o putere de cumpărare mai mare.

În paralel, ratele ipotecare au scăzut continuu, de la vârful din 2009, de 11,1%. De fapt, între 2010 și 2016, ratele au scăzut, de la 10,8%, la 3,4%. În consecință, creditele pentru locuințe, totale, acordate gospodăriilor, au înregistrat o creștere de 71,1%, din 2010, de la 6,7 ​​miliarde de euro, la 11,5 miliarde de euro, în 2015, stimulate și de scheme politice precum Programul Prima Casă, la care aproape 50% din totalul creditelor pentru locuințe restante. pot fi atribuite.

Ofertă ridicată

În ceea ce privește oferta, ea a fost ridicată pentru construcția de clădiri rezidențiale, susținută de scăderea costurilor de construcție și de recuperarea prețurilor locuințelor. Indicele prețurilor locuințelor (pentru locuințele totale), a suferit o scădere, de 18,7%, între 2010 și 2014, crescând sub 9,0%, până în 2017, însă cu 11,4% mai puțin decât în ​​2010. Recuperarea prețurilor proprietăților a fost deosebit de vizibilă în cele mai mari orașe ale României, precum București (+ 12,6%, din ianuarie până în septembrie 2017), Brașov (+ 11,0%), Constanța (+ 13,4%), Timișoara (+ 9,4%) și Cluj -Napoca (+ 16,4%).

În paralel, între 2010 și 2016, autorizațiile de construcție rezidențiale emise au scăzut cu 8,4%. Cu toate acestea, numărul autorizațiilor de construire emise pentru locuințe a crescut la 37.672, în 2014, iar la 39.112 în 2015 (+ 3,8% față de 2014). Cu toate acestea, în 2016, au fost emise 38.653 de proiecte de construcții pentru locuințe, adică cu 1,2% mai mici decât 201521.

În primele zece luni din 2017, acest număr a fost de 35.496 de unități. Aceste cifre sunt încă sub vârful de 61.092, în 2008. În general, producția de construcții rezidențiale s-a îmbunătățit începând cu 2014, 47.017 locuințe noi fiind finalizate în 2015 (+ 10,4% față de 42.589 în 2014), și 52.206 (+11.0) în 201623.

Cei mai mulți proprietari din UE

Rata proprietății de locuințe din România este cea mai ridicată din UE, 96,0% din populație deținând propria proprietate în 2016 (față de media UE-28 de 69,5% în 2015). Această cotă nu prezintă diferențe majore între populația al cărui venit este peste sau sub 60% din venitul mediu echivalat, rata de proprietate a locuinței fiind de 96,5% și respectiv 94,3% pentru cele două grupuri de venituri.

Cu toate acestea, rata de supraîncărcare a costurilor de locuință a fost de 14,4% în 2016, peste media UE-28 de 11,1% 25, ​​subliniind problemele legate de accesibilitatea locuințelor. Mai mult, calitatea locuințelor în România este slabă, rata de supraaglomerație26 în 2016 fiind de 48,4%, cu mult peste media UE-28 de 16,8% și cea mai slabă în UE-27. În mod similar, rata de privare severă a locuințelor a ajuns la 19,8% în 2016, din nou, mult peste media UE-28 de 4,8% și cea mai slabă din UE29.

Competitivitate prăbușită!

Conform Raportului competitivității globale 2017-2018, România se află pe locul 83, din 137, de economii, din punct de vedere al infrastructurii sale. Are o performanță deosebit de slabă în ceea ce privește calitatea drumurilor sale, transport aerian și infrastructura portuară, și ușor mai bună în ceea ce privește calitatea infrastructurii sale feroviare, ocupând locul 73. Calitatea slabă a infrastructurii românești rezultă din lipsa unui cadru structurat pentru selectarea, prioritizarea și execuția proiectelor de infrastructură publică și dominanța companiilor de stat mari și ineficiente, în special, în rețeaua de transport.

Reducerea semnificativă a cheltuielilor publice pentru proiectele de infrastructură din ultimii ani a afectat grav calitatea infrastructurii, în special a drumurilor și a autostrăzilor, și a fost asociată cu absorbția slabă a fondurilor UE și cu transparența discutabilă a achizițiilor publice. Cu toate acestea, sunt planificate investiții considerabile prin intermediul Planului general general pentru transporturi, care prezintă intervenții strategice în infrastructura de transport, până în anul 2030, pentru o valoare totală de 43,5 miliarde de euro (cu 27,1 miliarde EUR pentru drumuri și 10,2 miliarde de euro pentru proiecte feroviare). În plus, România beneficiază de 9,5 miliarde de euro din fondurile regionale ale UE, în cadrul Programului operațional de infrastructură mare, LIOP, pentru a fi investit în proiecte de transport, mediu și energie.

Calitatea slabă a infrastructurii românești rezultă din lipsa unui cadru structurat pentru selectarea, prioritizarea și execuția proiectelor de infrastructură publică și dominarea companiilor de stat mari și ineficiente, în special în rețeaua de transport. Drept urmare, conducta de proiecte a guvernului este înfundată cu proiecte vechi, cu perioade de implementare excesiv de lungi și rate mici de finalizare prospectivă. Mai mult decât atât, ingerințele politice și lipsa capacității profesionale de a gestiona proiecte mari sunt subliniate ca obstacole importante în dezvoltarea infrastructurilor din România. În special, schimbările în prioritățile politice și corupția au înăbușit investițiile și au blocat desfășurarea fondurilor UE, esențiale în construirea de noi infrastructuri.