Tot mai multe clădiri sunt proiectate pentru a respecta indicatori ambițioși de eficiență energetică. Calculele din faza de proiect indică un consum redus, însă realitatea din exploatare contrazice adesea aceste estimări.

Diferența apare din ipotezele teoretice folosite în calcul. Modelele presupun comportamente ideale ale utilizatorilor, programe de funcționare constante și întreținere corectă. În practică, utilizarea spațiilor este diferită, echipamentele sunt exploatate intens, iar reglajele inițiale nu mai sunt ajustate în timp.

Un alt factor este execuția. Abaterile minore de la detaliile de proiect – punți termice, etanșări imperfecte, montaj incorect al instalațiilor – pot avea un impact major asupra consumului real. Clădirea rămâne „conformă”, dar performanța energetică scade.

De asemenea, lipsa monitorizării post-recepție face ca problemele să fie observate târziu. Fără date reale și fără audit energetic periodic, consumurile cresc fără explicații clare.

Eficiența energetică nu se obține doar prin calcule și certificări. Ea depinde de coerența dintre proiectare, execuție și exploatare. Fără această continuitate, clădirile eficiente pe hârtie devin costisitoare în utilizare, iar diferența este suportată de beneficiar.

(Foto: Freepik)