Recepția lucrărilor de construcții este adesea tratată ca o formalitate administrativă, însă din punct de vedere legal și tehnic reprezintă un moment critic. Conform cadrului normativ în vigoare, recepția nu este o validare estetică, ci o verificare a conformității cu proiectul, autorizația și cerințele de calitate.

Recepția la terminarea lucrărilor nu echivalează cu absența defectelor. Legea calității în construcții și reglementările aferente prevăd explicit posibilitatea existenței unor neconformități, cu condiția ca acestea să fie consemnate și remediate într-un termen stabilit. O recepție „admisă cu obiecții” este perfect legală și frecvent justificată.

Un aspect esențial, adesea ignorat, este că răspunderea pentru vicii nu încetează la recepție. Executantul, proiectantul și, după caz, dirigintele de șantier au obligații distincte pe perioade de garanție și de răspundere tehnică, care pot depăși cu mult momentul semnării procesului-verbal.

Beneficiarii trebuie să știe că recepția se face pe baza documentației complete: proiect tehnic, detalii de execuție, certificate de conformitate, procese-verbale pe faze determinante și cartea tehnică a construcției. Lipsa acestor documente nu este un detaliu administrativ, ci un motiv legitim de amânare a recepției.

Pentru executanți, recepția este ultima etapă în care pot demonstra conformitatea lucrării. O recepție tratată superficial se poate transforma ulterior într-un risc juridic și financiar major.

Recepția nu închide un proiect. Ea deschide perioada în care calitatea reală a construcției începe să fie testată.

(Foto: Freepik)