Majoritatea românilor identifică domeniul exploatării lemnului între cele mai afectate de comerț ilicit: este o concluzie importantă a studiului sociologic realizat de IRES pentru Asociația pentru Combaterea Traficului Ilicit Viitorul (ACTIV). Cercetarea, realizată pe un eșantion reprezentativ la nivel național, investighează atitudini și intenții legate detraficul ilicit din mai multe industrii (lemn, tutun, alcool, îmbrăcăminte și încălțăminte, produse alimentare, farmaceutice sau cosmetice etc.) în contextul scăderii puterii de cumpărare și a creșterii costului de trai.Studiul disponibil pe site-ul IRES relevă un cumul de percepții despre sectorului pădure-lemn:

• Percepția publicului este că cele mai mari probleme de legalitate se înregistrează în industria lemnului – 85% dintre respondenți – peste sectoare asociate tradițional cu contrabanda și traficul ilicit, ca tutunul (81% dintre respondenți) sau alcoolul (76%).
• Responsabilitatea pentru problemele legate de traficul ilicit din sectorul lemnului revine în principal autorităților (Guvern - 34% și Parlament - 27%), și doar în mică măsură producătorilor (12%).
• Doar 2% dintre respondenți văd ca soluție stoparea exploatării forestiere sau a exporturilor de material lemnos.
• Măsura cea mai importantă pe care o poate lua statul român pentru a rezolva aceste probleme, în schimb, este să colaboreze cu industria și societatea civilă .

„Credem că, în acest context, este important ca autoritățile, reprezentanții producătorilor, cei ai distribuitorilor și ai comercianților să își unească eforturile pentru a informa oamenii cu privire la toate riscurile la care se expun atunci când cumpără produse de pe piața neagră”, a declarat Antonio Amuza, cercetător sociolog, IRES.Asociația Industriei Lemnului – Prolemn a participat la dezbaterea organizată cu ocazia prezentării rezultatelor sondajului la Palatul Parlamentului.Cătălin Tobescu, președintele AIL – Prolemn, a explicat în cadrul dezbaterii: „Industria lemnului nu are responsabilități pe linie de administrare și exploatare a pădurilor, este un cumpărător de lemn deja exploatat și pus pe piață, iar operatorii economici sunt direct interesați de eliminarea traficului ilicit. Industria lemnului face eforturi deosebite, prin implementarea de sisteme proprii de urmărire a trasabilității lemnului și prin adoptarea de scheme de auditare și certificare a furnizorilor, pentru minimizarea riscurilor de contaminare a lanțurilor de aprovizionare cu lemn cu proveniență ilegală. AIL – Prolemn susține de la înființare un dialog activ cu autoritățile statului și asigură disponibilitatea și suportul pentru găsirea celor mai eficiente modalități de destructurare a pieței negre a lemnului.” Asociația Industriei Lemnului – Prolemn și-a manifestat mereu deschiderea pentru dialog constructiv cu autoritățile statului, punând la dispoziție întreaga expertiză tehnică a membrilor, companii active în sectorul de prelucrare a lemnului. A furnizat analize de impact la cald și opinii în timp real, a participat mereu la dezbaterile publice inițiate de Guvern și a organizat propriile dezbateri. În această perioadă participă la dezvoltarea noii Strategii Forestiere Naționale la nivel de grup de experți. Dintre propunerile de măsuri înaintate de Prolemn în contextul  deficitului  de  resursă  de lemn  pe  piață  și  al  necesității  combaterii tăierilor  ilegale:

• Un SUMAL funcțional, eficient și corect, cu modul de alerte , care să permită  analize  de  risc  și  direcționarea  controlului  pe  zone  de risc.
• Asumarea unui rol de reglarea pieței lemnului de către Regia Națională a Pădurilor–Romsilva și asigurarea unui nivel satisfăcător de resurse lemnoase, atât pentru populație cât și pentru industrie.
• Simplificarea proceduriide acces a micilor proprietari la resursade lemn de foc din propriile păduri și din vegetația din afara fondului forestier.
• Implementarea unei proceduri funcționale de evaluare de mediu, aplicabile pentru viitor, cu măsuri de tranziție pentru amenajamentele care se aplică în prezent astfel încât să nu existe blocaje.
• Prețuri de pornire la licitație stabilite corect, în baza prețurilor de referință, pe fundamente economice.