Industria construcțiilor se confruntă cu două provocări majore: degradarea prematură a infrastructurii și costurile ridicate de mentenanță. În acest context, cercetarea din domeniul materialelor avansate explorează o soluție inovatoare: materialele de construcție „vii”, capabile să reacționeze la deteriorări și să își repare singure fisurile. Una dintre cele mai promițătoare tehnologii este betonul bacterian, cunoscut și sub denumirea de self-healing concrete.

Conceptul se bazează pe integrarea în structura betonului a unor bacterii capabile să producă carbonat de calciu. De regulă sunt utilizate bacterii din genul Bacillus, care pot supraviețui perioade îndelungate în stare latentă în interiorul materialului. Atunci când apar microfisuri și apa pătrunde în structură, bacteriile se activează și inițiază un proces biologic prin care transformă nutrienții disponibili în cristale de carbonat de calciu, material care umple fisura și restabilește integritatea structurală.

Tehnologia este rezultatul unor cercetări dezvoltate în ultimul deceniu în universități europene și institute de inginerie a materialelor. Studiile arată că betonul bacterian poate închide fisuri cu dimensiuni de până la aproximativ 0,5 milimetri, reducând infiltrarea apei și încetinind procesele de coroziune a armăturilor metalice.

Din perspectivă economică, avantajul principal constă în reducerea costurilor de întreținere și prelungirea duratei de viață a construcțiilor. Infrastructura de transport, podurile sau structurile expuse permanent la umiditate pot beneficia în mod special de această tehnologie, deoarece microfisurile reprezintă unul dintre principalii factori de degradare.

Pe lângă beneficiile structurale, materialele de tip self-healing pot contribui și la reducerea impactului climatic al sectorului construcțiilor. Betonul este responsabil pentru o parte semnificativă a emisiilor globale de CO₂, iar extinderea duratei de viață a construcțiilor reduce necesitatea reparațiilor majore sau a reconstrucțiilor.

Deși betonul bacterian se află încă într-o fază de implementare limitată, evoluția cercetării sugerează că materialele capabile de auto-reparare ar putea deveni o componentă importantă a infrastructurii viitorului, oferind o combinație între inginerie civilă și biotehnologie.

(Foto: Freepik)