Până în anul 2030, industria construcțiilor din România a traversat una dintre cele mai dinamice și transformatoare etape din istoria sa post-decembristă.

Împinsă de o nevoie acută de modernizare a infrastructurii și susținută de fonduri europene, guvernamentale și de un interes reînnoit pentru dezvoltare regională echitabilă, această industrie a devenit un pilon esențial al creșterii economice naționale.

Dar, cum va evolua? Iată câteva previziuni bazate pe informațiile provenite din surse guvernamentale.

Începutul acestei evoluții are o dată simbolică

2021 a fost anul lansării Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR). România a beneficiat, în total, de 29,2 miliarde de euro prin acest instrument financiar european, dintre care peste 12 miliarde au fost dedicate infrastructurii, mobilității durabile, eficienței energetice și construcțiilor verzi.

Din această sumă, doar componenta dedicată transporturilor (Componenta 4 din PNRR) a avut un buget de peste 7,6 miliarde de euro, ceea ce a generat un val de contracte în domeniul construcției de autostrăzi, căi ferate și infrastructură urbană modernizată.

Autostrăzile au fost vârful de lance al acestui avânt. Dacă în 2021 România avea puțin peste 900 km de autostradă, la finele lui 2024 se ajunsese la aproape 1.100 km, iar proiecțiile până în 2030 indică atingerea pragului de 2.000 km, conform datelor Ministerului Transporturilor.

Această dublare este rezultatul unei politici concertate de accelerare a lucrărilor, digitalizare a proceselor de licitație și eliminare a blocajelor birocratice. Lucrări majore precum Autostrada A7 (Ploiești-Pașcani), finanțată aproape integral prin PNRR, au devenit simboluri ale acestei noi etape constructive.

O completare obligatorie: Programul Anghel Saligny

Programul Național de Investiții ”Anghel Saligny”, lansat în 2021, a completat eforturile PNRR, direcționând peste 65 miliarde de lei spre proiecte locale de apă, canalizare, drumuri și poduri.

Până în 2025, aproape 6.000 de proiecte erau deja contractate în toată țara, în localități mari și mici, adesea uitate de marile investiții. Aceste proiecte nu au contribuit doar la confortul cotidian, ci și la revitalizarea economică a unor zone în declin demografic, oferind locuri de muncă și infrastructură care a atras noi inițiative antreprenoriale.

Comisia Europeană a monitorizat îndeaproape implementarea PNRR și a insistat asupra sustenabilității proiectelor. Asta a condus la promovarea construcțiilor eficiente energetic, la standarde nZEB (nearly zero-energy buildings), în special pentru clădirile publice – spitale, școli, clădiri administrative.

Astfel, până în 2029, conform estimărilor Ministerului Dezvoltării, aproximativ 4.200 de clădiri publice au fost renovate în sensul creșterii performanței energetice, în timp ce alte 600 au fost construite de la zero în standarde verzi.

A crescut volumul lucrărilor de construcții

Datele Institutului Național de Statistică reflectă în mod clar această dezvoltare: între 2021 și 2024, volumul lucrărilor de construcții a crescut cu peste 25%, în termeni reali.

Numărul autorizațiilor de construire a crescut în fiecare an cu 8-10%, iar sectorul construcțiilor a devenit al doilea cel mai mare angajator din economie, cu peste 500.000 de persoane implicate direct.

Până în 2030, se preconizează depășirea pragului de 600.000, mai ales prin atragerea de forță de muncă din diaspora și prin recalificarea lucrătorilor din alte industrii.

Guvernul României a stimulat acest trend prin politici fiscale favorabile: prelungirea facilităților pentru sectorul construcțiilor, inclusiv scutirea de la plata impozitului pe venit pentru salariați până la un anumit plafon, precum și prin încurajarea parteneriatelor public-privat.

De asemenea, începând cu 2025, a fost creat un fond suveran dedicat infrastructurii strategice, din care s-au finanțat lucrări de mare amploare ce nu se încadrau în criteriile PNRR sau ale altor fonduri europene.

Dezvoltarea zonelor urbane

Dezvoltarea urbană a căpătat o dimensiune nouă prin integrarea tehnologiilor smart city. Cluj-Napoca, Timișoara și Brașov au fost primele orașe care au implementat la scară largă concepte de mobilitate urbană integrată, monitorizare inteligentă a traficului, iluminat public eficient și construcții digitale.

Aceste proiecte au devenit modele pentru alte centre urbane, iar până în 2030, cel puțin 25 de municipii din România vor fi adoptat integral tehnologii smart.

Un element deosebit de important l-a reprezentat creșterea încrederii investitorilor privați. Până în 2028, investițiile private în sectorul imobiliar – rezidențial și comercial – au crescut cu peste 40% față de nivelul din 2020.

În cifre absolute, între 2021 și 2028 au fost înregistrate peste 9.000 de proiecte private majore în domeniul construcțiilor, cu o valoare cumulată estimată la 18 miliarde de euro, potrivit datelor centralizate de Ministerul Dezvoltării și Registrul Comerțului.

Marile orașe au atras proiecte de birouri, centre logistice, spații comerciale și ansambluri rezidențiale moderne, cu accent pe sustenabilitate, integrare urbană și accesibilitate. Până în 2030, sunt așteptate încă aproximativ 4.000 de proiecte de anvergură, având în vedere tendințele actuale și planurile declarate ale dezvoltatorilor.

Provocări

Totuși, dezvoltarea nu a fost lipsită de provocări. Inflația materialelor de construcție în perioada 2022-2023, criza lanțurilor de aprovizionare și lipsa de personal calificat au încetinit unele proiecte.

Ministerul Transporturilor a raportat întârzieri medii de 4-6 luni pe șantierele mari, iar unele proiecte au fost reevaluate în ceea ce privește fezabilitatea financiară. În paralel, Ministerul Dezvoltării a demarat un amplu program de digitalizare a autorizațiilor și avizelor, reducând timpul mediu de aprobare cu peste 50% până în 2026.

România a mizat, totodată, pe tranziția verde. În perioada 2025–2030, peste 35% din investițiile noi în construcții au fost orientate spre proiecte cu emisii reduse de carbon, în acord cu Pactul Verde European.

Acest lucru a determinat un val de inovații în domeniul materialelor – beton cu amprentă redusă de carbon, izolații naturale, fațade fotovoltaice – și o schimbare profundă în cultura de construcție.

Dinamica locurilor de muncă

În paralel cu creșterea volumului de lucrări, dinamica locurilor de muncă a cunoscut o transformare semnificativă. Dacă în 2021 sectorul construcțiilor angaja circa 420.000 de persoane, până în 2024 s-a depășit pragul de 500.000, iar până în 2030 estimările oficiale vorbesc despre peste 650.000 de angajați.

Această creștere a fost susținută parțial de revenirea muncitorilor români din diaspora, atrași de salariile competitive și de stabilitatea noilor proiecte.

Cu toate acestea, aproximativ 20-25% din forța de muncă din construcții este așteptată să provină din țări terțe – în special din Asia Centrală și de Sud-Est – pentru a acoperi deficitul de personal calificat, în special în domenii precum instalații, finisaje sau structuri speciale.

Ministerul Muncii a semnat acorduri bilaterale pentru facilitarea imigrației controlate, iar companiile mari din domeniu au investit în centre proprii de formare profesională.

O industrie care s-a reinventat

Privind în ansamblu, industria construcțiilor din România s-a reinventat în mai puțin de un deceniu. Nu doar ca motor economic, ci și ca instrument de echitate socială, coeziune teritorială și modernizare durabilă.

PNRR, Anghel Saligny, fondurile europene, investițiile private și politicile naționale coerente au funcționat împreună ca piesele unui angrenaj care, pentru prima dată în ultimele decenii, a făcut din România o țară aflată nu doar în reconstrucție, ci în construcție solidă, pe termen lung.

Anul 2030 se profilează nu ca un capăt de drum, ci ca o platformă de lansare pentru un nou ciclu de investiții. Cu lecțiile învățate și cu infrastructura fizică și instituțională pusă la punct, România are șansa de a deveni un lider regional în construcții durabile, eficiente și inteligente.

Iar pentru cetățenii săi, acest lucru înseamnă drumuri mai bune, orașe mai locuibile, clădiri mai prietenoase cu mediul și, poate cel mai important, un sentiment real că viitorul se construiește aici, acasă. (Foto: Freepik)