În analiza economică modernă, costul unei clădiri nu se limitează la investiția inițială. Conceptul de „lifecycle cost” arată că, pe durata de exploatare, întreținerea, reparațiile și utilitățile pot depăși valoarea construcției inițiale.

O clădire industrială sau rezidențială generează costuri permanente: energie, climatizare, mentenanță tehnică, revizii, asigurări și eventuale modernizări pentru conformare la noile standarde. Pe măsură ce normele de eficiență energetică și sustenabilitate devin mai stricte, costurile de adaptare cresc.

În multe cazuri, investițiile inițiale sunt optimizate pentru reducerea bugetului de construcție, nu pentru minimizarea costurilor pe termen lung. Materiale mai ieftine sau soluții tehnice subdimensionate pot reduce costul inițial, dar cresc cheltuielile de exploatare.

Pentru clădirile comerciale și industriale, downtime-ul generat de defecțiuni are și cost economic indirect: oprirea activității, pierderi de producție, penalități contractuale.

Astfel, analiza rentabilității unui proiect trebuie să includă costul total pe durata de viață, nu doar investiția inițială. În multe situații, întreținerea cumulată pe 20–30 de ani depășește costul de edificare.

În 2026, diferența dintre o construcție ieftină și una eficientă nu se mai măsoară la recepție, ci în costurile anuale de operare. Clădirile performante sunt cele proiectate cu gândul la exploatare, nu doar la predare.

(Foto: Freepik)