Derularea unui contract de executie nu poate fi asemenea mersului pe sarma, fara plasa de siguranta. Nu ar trebui sa fie asa, desi, din pacate, riscurile antreprenorilor angajati in contracte cu statul sunt, deseori, similare cu cele ale acrobatilor care se angajeaza in exercitii periculoase, fara masuri de protectie. Legislatia achizitiilor publice, modelele de contracte ar avea rolul nu numai de a impune regulile jocului, ci si de a asigura conditiile de continuare a „reprezentatiei”, fara a rani sau ucide executantul. Din pacate, insa, de la biroul ANAP sau de la minister lucrurile arata simplu si in general problema nu exista. Iar daca sunt confruntati cu realitatea, cel mai frecvent raspuns este „Constructorul sa-si asume” sau „Constructorul sa-si faca dreptate in instanta”. Citatele sunt reale, din pacate, fara a se intelege ca aceasta atitudine compromite investitii de care Romania are atat de multa nevoie. Vom continua sa admiram autostrazi trasate dibaci pe harta, sau machete spectaculoase de spitale, vom continua sa privim la televizor cu ochii stralucind de speranta cand politicienii vor avansa sume astronomice (in euro), venite de la UE pentru dezvoltarea tarii noastre, dar vom face tot 6 ore pana la munte, trenurile vor circula tot cu 30 km/ora, multe scoli vor avea tot wc-ul in curte iar spitalele vor fi tot insuficiente. Riscul asumat de constructor tinde spre infinit daca avem in vedere toate variabilele, situatiile imprevizibile si modificarile intervenite de la momentul elaborarii Studiului de fezabilitate pana la executia lucrarii. Daca executantul a depus o oferta in anul 2018, pentru care primeste ordin de incepere in 2021, este evident ca nu poate mentine preturile ofertate cu 3 ani inainte, iar renuntarea la contract se traduce prin pierderea garantiei de buna executie, a sumelor retinute – in cazul unui contract intocmit conform modelelor de contract aprobate de HG1/2018 – dar la fel de grav este faptul ca autoritatea contractanta va emite un document constatator negativ, care va impiedica operatorul in cauza sa participe la alte proceduri de achizitie publica. Practic, nu numai o investitie sau doua sunt amanate, ci vorbim de mentinerea operatorilor in piata si de toate investitiile prezente si planificate. In ultimul timp, cresterea preturilor de achizitie pentru materiale si materii prime, preturi care au inregistrat majorari incredibile, pune o presiune greu de imaginat in piata. Pretul la polistiren a crescut cu 40%, la tabla zincata cu 45%, la otel beton 30%, la bitum cu 30%, la balast cu 30%, la teava PVC peste 20%, iar lista poate continua. Atata timp cat in pretul contractelor nu se reflecta variatiile preturilor materialelor principale care intra in opera, atata timp cat dupa un an de dezbateri Instructiunea ANAP nr 1/2021 nu a tratat acest subiect, atata timp cat indicele costurilor in constructii nu reflecta aceste majorari, sansa constructorilor de a obtine o actualizare corecta a contractelor este minima. Ce urmeaza? Tot mai multe contracte de achizitie publica anulate din lipsa de ofertanti interesati, contracte abandonate si ulterior relicitate, pe alt timp, alti bani, alte pierderi. Pana la 20 aprilie 2021 erau 26 de contracte de lucrari cu valoare de peste 1 milion lei, lansate in acest an, la care nu s-a prezentat niciun constructor, iar daca politicienii nu inteleg ca nu mai e timp de asteptat minuni, probabil in lunile urmatoare o sa asistam nu numai la refuzul firmelor serioase de a intra in proiecte noi, ci si la imposibilitatea de a continua contracte in pierdere, vom vedea constructori in insolventa si blocaje majore. Mersul pe sarma ar trebui sa ramana sub cupola circului, iar investitiile din Romania ar trebui sa beneficieze de un alt tratament: o situatie de avarie, de pericol, pe care constructorii o semnaleaza cu ingrijorare in ultimele luni impune masuri de avarie …cel putin daca nu ne dorim ca proiectele aflate acum pe marginea prapastiei sa alunece in ea. (Irina FORGO – Director FPSC, Expert Achizitii Publice )