În ultimii ani, piața construcțiilor din România a fost invadată de materiale și sisteme dezvoltate pentru piețe vest-europene mature. Produse performante, certificate, promovate intens, care promit eficiență energetică, durabilitate și costuri reduse pe termen lung. Cu toate acestea, în practică, multe dintre aceste tehnologii livrează rezultate sub așteptări. Nu pentru că sunt slabe, ci pentru că sunt folosite într-un context pentru care nu au fost gândite.

Prima diferență majoră este climatul. Multe soluții sunt proiectate pentru zone cu variații termice moderate, umiditate controlată și regimuri previzibile de exploatare. În România, alternanța rapidă între îngheț–dezgheț, perioadele lungi de caniculă, umiditatea ridicată sau lipsa unei ventilații corecte pot compromite performanța unor materiale considerate „standard” în Vest. Sistemele funcționează teoretic, dar cedează practic atunci când sunt scoase din mediul pentru care au fost testate.

A doua problemă este forța de muncă. Tehnologiile avansate presupun execuție precisă, respectarea strictă a detaliilor și o cultură a montajului corect. În realitatea locală, unde lipsa personalului calificat este cronică, iar șantierul funcționează adesea sub presiunea timpului, materialele sofisticate ajung să fie montate „după ochi”. Erorile mici, aparent nesemnificative, anulează avantajele tehnologice și duc la defecte premature.

În al treilea rând, intervine cultura tehnică. În multe cazuri, materialele sunt alese pentru că „așa se cere” sau pentru că apar bine în documentație, nu pentru că sunt înțelese. Lipsa de training real, de suport tehnic constant și de responsabilitate pe termen lung transformă soluțiile moderne în simple bifări de caiet de sarcini.

Rezultatul este paradoxal: clădiri mai scumpe, dar nu neapărat mai performante. Importul de tehnologie fără adaptare locală creează frustrare, costuri suplimentare și o neîncredere generalizată în inovație.

Adevărata performanță nu vine din copierea soluțiilor occidentale, ci din adaptarea lor inteligentă la realitățile din Est: climă, oameni și mod de lucru. Fără această adaptare, materialele bune vor continua să fie folosite prost.

(Foto: Freepik)