Peste 50% din populația globală locuiește în prezent în zonele urbane, iar această proporție continuă să crească rapid. În unele țări, patru din cinci persoane locuiesc în prezent în orașe. Urbanizarea societății umane are implicații importante pentru sănătate și bunăstare. Pe de o parte, populațiile urbane dense pot avea mai mult acces la îngrijirea sănătății și facilități care promovează stiluri de viață sănătoase. Pe de altă parte, mediile urbane cultivă o varietate de factori de stres de mediu (de exemplu, poluare, salubritate), și sociali (de exemplu, segregare, disparități socioeconomice), care îi fac mai susceptibili la problemele de sănătate. Înțelegerea, cuantificarea și gestionarea variabilelor care influențează toate aspectele bunăstării umane au devenit o provocare majoră în mișcarea de a construi orașe durabile și sănătoase. Pornind de la aceste întrebări, designerii americani Lincoln R. Larson, Viniece Jennings și Scott A. Cloutier au analizat tema calității vieții urbane în relația cu parcurile publice. Constatările lor au fost incluse în studiul cu titlul ”Public Parks and Wellbeing in Urban Areas”, Lincoln R. Larson, Viniece Jennings și Scott A. Cloutier, publicat recent de revista de specialitate Plos One Journal. Starea de bine ca măsură cuprinzătoare de sănătate Pentru a atinge acest obiectiv, al calității ridicate a vieții, planificatorii și managerii orașelor trebuie să stabilească cum să monitorizeze și să gestioneze în mod eficient și eficient rezultatele sănătății. Din punct de vedere istoric, standardele s-au bazat pe valori ale sănătății obiective a populației, cum ar fi ratele de morbiditate și mortalitate. Deși astfel de măsuri sunt, fără îndoială, importante, adesea ele nu reușesc să surprindă aspecte mai dinamice ale bunăstării umane. În consecință, mulți cercetători și practicanți din mai multe discipline se îndreaptă spre măsuri de calitate a vieții, inclusiv satisfacția vieții, fericirea și bunăstarea ca strategii cuprinzătoare pentru evaluarea rezultatelor holistice ale sănătății. Prin urmare, a devenit o întrebare cheie: care sunt factorii determinanți sociali și de mediu ai bunăstării umane în zonele urbane? Oamenii de știință au măsurat istoric starea de bine utilizând indicatori obiectivi (de exemplu, PIB, sănătate, ocuparea forței de muncă, alfabetizare, sărăcie), dar astfel de metrici grosiere nu reușesc să recunoască toți parametrii, atât pozitivi cât și negativi, care influențează evaluarea vieții unei persoane. Conceptul de bunăstare subiectivă are în vedere mai explicit modul în care oamenii evaluează mai multe aspecte ale vieții lor de zi cu zi. Măsurile moderne de bunăstare care explică evaluările cognitive (adică bunăstarea evaluativă), și reacțiile la experiențe (adică bunăstarea experimentată), au devenit, prin urmare, ”moneda unei vieți care contează”. Astfel de perspective sugerează că bunăstarea este în cele din urmă un bun social și public, nu doar o preocupare privată sau individuală. Discuțiile referitoare la bunăstare oferă, prin urmare, o invitație puternică de a discuta și de a evalua modul în care societatea facilitează sau inhibă plăcerea vieții bune. În consecință, multe țări din întreaga lume măsoară acum fericirea (un termen folosit adesea în mod interschimbabil cu satisfacția vieții și bunăstarea subiectivă), ca standard național, iar unele orașe au făcut din fericirea rezidențială o prioritate absolută. Factori asociați cu bunăstarea Deoarece bunăstarea continuă să câștige tracțiune în arena sănătății publice, este mai probabil ca mai mulți factori de decizie și planificatori urbani să răspundă acestor cerințe. Aceste tendințe subliniază importanța tot mai mare a eforturilor continue de identificare a factorilor care creează orașe fericite și sănătoase. Pe măsură ce bunăstarea evoluează, mai mulți indici încep să includă elemente de bază; de exemplu, sănătate fizică, sănătate mintală, atașament comunitar și securitate economică, care ilustrează interdependența între diferite domenii ale sănătății și fericirii. Cercetările încep, de asemenea, să identifice unele dintre corelațiile cheie care pot ajuta la generarea unor rezultate pozitive ale bunăstării. Un corp substanțial de literatură a explorat, de asemenea, relația dintre starea socio-economică și bunăstarea. În timp ce se presupune că venitul mai mare este asociat cu o bunăstare mai bună, relația poate fi mediată de alți factori. De exemplu, în analiza sa despre paradoxul țăranilor fericiți și milionarilor nenorociți, Graham et. all a remarcat că venitul singur era un predictor slab al fericirii, subliniind necesitatea unor considerații suplimentare, cum ar fi contextul social și economic. La rândul lor, Kahneman și Deaton au raportat o variabilitate similară și au observat că venitul a fost asociat cu satisfacția vieții, dar nu și cu bunăstarea emoțională. Educația, care este adesea utilizată ca un proxy pentru capitalul uman, a apărut, de asemenea, ca un corelat important al bunăstării. Nivelurile superioare de educație sunt în mod obișnuit legate de niveluri mai ridicate de bunăstare auto-raportată, deși acest model ar putea să nu se mențină în toate circumstanțele. Alte măsuri asociate prosperității economice, cum ar fi disponibilitatea locurilor de muncă și oportunitățile de angajare sunt, de asemenea, considerate a fi corelații cheie ale bunăstării. În mod evident, dovezile sugerează că toți acești indicatori socio-economici ar trebui incluși în modelele care prezic bunăstarea, indiferent de mărimea efectului sau direcția. Planificarea urbană și sănătatea fizică a rezidenților Măsurători mai largi ale densității și traiectoriei populației (creștere și descompunere) pot fi indicatori utili ai bunăstării rezidenților. Deși unele cercetări sugerează că densitatea populației poate avea efecte minime asupra bunăstării în orașe, pare a fi relevantă la nivel de stat, locuitorii statelor mai puțin dense raportând de obicei niveluri mai ridicate de fericire. Siguranța, oportunitățile educaționale și accesul la artă și cultură pot avea un impact asupra capitalului social și uman, care sunt considerate factori puternici ai bunăstării urbane. Alte caracteristici ale infrastructurii urbane (de ex. drumuri, transporturi, spații de adunare socială), afectează timpul de navetă și conectivitatea, toate acestea fiind legate de fericire. Studiile sugerează, de asemenea, că factorii de mediu precum clima și geografia, precum și indicatorii de sănătate ecologică, cum ar fi calitatea aerului și a apei și politicile și practicile orientate spre durabilitate, sunt, de asemenea, legate de bunăstarea urbană. În mod colectiv, aceste relații demonstrează cât de atent, dezvoltarea urbană planificată poate oferi îmbogățire psihologică, poate promova sănătatea fizică și poate stimula un sentiment mai mare de comunitate pe măsură ce oamenii se atașează de locurile lor de viață. Spațiile verzi, cum ar fi parcurile publice, sunt o caracteristică urbană valoroasă care susține toate aceste obiective. Parcurile urbane, spațiile verzi și bunăstarea Un corp substanțial de cercetare articulează contribuțiile multiple ale spațiului verde urban, o categorie de acoperire a terenurilor care include parcuri publice și alte zone (publice sau private) vegetate, pentru sănătatea și bunăstarea umană. Aceste spații verzi oferă servicii ecosistemice care susțin bunăstarea umană în mai multe moduri. De exemplu, studiile asupra unor cartiere și orașe specifice implică faptul că apropierea și utilizarea spațiului verde urban este asociată pozitiv cu nivelurile de activitate fizică și sănătatea cardiovasculară a locuitorilor din mediul urban. Parcurile și spațiul verde susțin, de asemenea, vegetația care contribuie la alte aspecte ale sănătății fizice prin reducerea efectelor căldurii, reglarea poluării aerului și a apei și îmbunătățirea accesului la fructe și legume nutritive. Deși cercetările axate pe beneficiile fizice ale spațiului verde din mediul urban au primit cea mai dedicată acoperire, parcurile și zonele naturale au un impact asupra sănătății psihologice a locuitorilor orașului. De exemplu, indivizii care trăiesc în zone urbane mai verzi prezintă indicatori mai buni de sănătate mintală decât cei care trăiesc în medii mai puțin verzi, incluzând mai puține simptome de depresie și niveluri mai scăzute de auto-raportare și stres biologic măsurat. Zonele mai verzi sunt, de asemenea, asociate cu dezvoltarea cognitivă și rezultatele învățării. Mai mult, spațiile verzi pot facilita conexiunile sociale, satisfacția vecinătății și atașamentul comunității în multe medii urbane. Toate aceste descoperiri sugerează că orașele cu concentrații mai mari de parcuri și alte spații verzi oferă oportunități mai mari de fericire decât omologii lor sterili în parc. Spațiul verde, corelație cheie cu bunăstarea Deși descoperirile sugerează că parcurile și spațiul verde sunt corelații cheie ale sănătății și bunăstării în contexte specifice, puține studii au încercat să exploreze și să confirme sau să infirme aceste relații la scară largă. Orașele, de exemplu, pot fi unități de analiză adecvate deoarece reprezintă entități discrete și sunt ecosisteme sociale și fizice în care expunerea la spațiul verde poate fi comparativ limitată, dar deosebit de valoroasă. Mai mult, deciziile de planificare și gestionare sunt adesea luate la nivel municipal, sporind implicațiile practice ale anchetelor la nivel de oraș. Unele studii sugerează chiar că beneficiile observate pentru sănătate ale spațiului verde pentru indivizi pot fi și mai pronunțate, atunci când sunt agregate la scări mai mari ale comunității sau ale orașelor. Câteva studii care încearcă să examineze relația dintre indicatorii de sănătate și spațiul verde la nivel de oraș au produs rezultate mixte. Folosind date secundare pentru orașe, West și colab. a demonstrat că densitatea parcului urban a fost corelată cu activitatea fizică și greutatea sănătoasă. În schimb, în ​​studiul lor despre zonele urbane dense, Richardson și colab. nu a găsit nicio asociere între verdeața urbană și mortalitatea cauzată de boli de inimă, diabet sau cancer pulmonar. Ambele studii s-au concentrat în mod explicit asupra sănătății fizice și nu au luat în considerare măsuri mai cuprinzătoare de bunăstare. Florida și colab. au examinat corelațiile socio-demografice ale bunăstarea subiectivă în zonele metropolitane, dar analiza lor nu a ținut cont de contribuțiile parcurilor și ale spațiului verde. Când cantitatea contează Având în vedere aceste constatări variabile și accentul crescând pe promovarea sănătății urbane, există o nevoie tot mai mare de a înțelege relația complexă dintre spațiul verde urban și sănătatea și bunăstarea umană la nivel de oraș. Contribuțiile parcurilor publice, în special, necesită o atenție sporită. Cercetările au arătat că tipul și cantitatea de spațiu verde contează, atunci când vine vorba de rezultatele sănătății, iar setările structurate sau gestionate activ, cum ar fi parcurile, pot genera beneficii mai mari decât zonele naturale nestructurate. De fapt, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor au identificat în mod specific parcurile drept o caracteristică cheie a comunității care influențează promovarea sănătății. În plus, parcurile reprezintă unități de gestionare discrete, care pot fi adaptate și modificate prin proiectare, întreținere și programare, pentru a promova rezultate specifice de sănătate și răspunsuri politice care sporesc bunăstarea rezidenților. Pe de altă parte, categoria mai largă a spațiului verde urban se întinde pe mai multe jurisdicții și este mult mai dificil de gestionat în mod coordonat.