Cele mai multe cunoștințe noi apar din afara unei firme, dar, adesea, aproape de granițele acesteia. Prin urmare, există riscul de a trece cu vederea oportunitățile din grupul de cunoștințe mult mai mare din afara propriei companii, în timp ce nu reușește să prevină scurgerile de cunoștințe. Din acest punct de vedere, a patra Revoluție industrială, adică, revoluția tehnologiei informației (IT), prin care IT avansează toate industriile, creează noi conexiuni și combinații continue de tehnologie și piaţă. Aceasta reprezintă o inovație deschisă și un model de afaceri deschis, inclusiv în arhitectură, după cum relevă ztudiul cu titlul ”Architectural Design and Open Innovation Symbiosis: Insights from Research Campuses, Manufacturing Systems, and Innovation Districts”, realizat de specialiști de la Queensland University of Technology și Yeungnam University. Prevalența deschiderii Prevalența deschiderii inovației în arhitectură și modelele de afaceri deschise sporesc importanța cunoașterii tacite nedocumentate. Cunoștințele tacite pot fi obținute prin contactul față în față între persoanele din aceeași regiune, sistemul de inovare, districtul de inovare sau campusul de cercetare. Dar, care este relația dintre inovația deschisă și designul arhitectural? Cuvântul ”arhitectură” include aici arta de a construi case, palate și temple, nave, mașini, camioane feroviare și avioane, precum și echipamente interne, industriale și comerciale. În arhitectură există mai multe tipuri de sisteme, cum ar fi sistemele de producție, sistemele de schemă sau sistemele de rescriere lingvistică. Pe de altă parte, în informatică, arhitectura acoperă toate aspectele proiectării computerelor, inclusiv setul de instrucțiuni, organizare sau microarhitectură și hardware. Johann Wolfgang von Goethe a spus odată că ”arhitectura este o muzică înghețată”, tratând arhitectura precum structurile sau monumentele. Conceptul de arhitectură este utilizat ca sistem, schemă sau structură pe care sunt axate concepte spațiale, cum ar fi clădiri de campus, sisteme de fabricație sau districte sau clustere de inovare. Arhitectura cu acest sens afectează diverse activități umane, cum ar fi relațiile umane, activitățile intelectuale și emoționale, activitățile de inovare umană și toate funcțiile fizice conexe. Conceptul de arhitectură utilizat în studiul citat a fost un fel de sistem, schemă sau structură, adică s-a concentrat pe concepte spațiale, cum ar fi campusul de cercetare, sistemul de fabricație și districtul de inovare. Pentru a se atinge scopul, s-a pus următoarea întrebăre de cercetare, concentrându-se pe proiectarea arhitecturală, pentru inovația deschisă: ”Poate fi construită o arhitectură pentru a motiva inovația deschisă, prin tacit cunoștințe?” Pentru a afla răspunsul, s-a analizat relația dintre cunoașterea tacită și deschidere inovație, între clădirile individuale și orașele inteligente și între sistemele regionale de inovare și inovație deschisă. Prin aceasta, s-a stabilit un cadru analitic și s-au făcut studii de caz realizate pe baza structurii de analiză concepute. Arhitectura sistemului de fabricație și inovația deschisă Sistemul de fabricație Ford Factory ca sistem de inovație închis reprezintă un foarte bun exemplu. Henry Ford a fost primul care a construit un sistem de fabricație pentru producția în masă de automobile, în 1910. În acel an, el a fondat primul sistem de linii de asamblare extrem de organizat, pentru fabricarea de automobile. El a organizat toate elementele sistemului de fabricație: spații, oameni, mașini și unelte, și le-a aranjat într-un sistem continuu, numit un sistem transportor pentru fabricație a automobilului Model-T. Din punct de vedere arhitectural, primul principiu al adunării este ”a plasa uneltele și oamenii în secvența operației, astfel încât fiecare parte componentă să parcurgă cea mai mică distanță posibilă, în scopul a duce munca la muncitori, nu muncitorii la muncă. Sistemul de fabricație a fost integrat în procesul de producție al producției de flux. Henry Ford a fost clar de acord, afirmând: ”Acum, o afacere, în modul meu de gândire, nu este o mașină. Este o colecție de oameni care sunt adunați împreună pentru a face treabă și nu pentru a-și scrie scrisori unul altuia”. Cu toate acestea, acest sistem nu a permis nicio varietate, având în vedere reducerea necesității gândirii din partea lucrătorului, chiar dacă Ford avea cel mai eficient sistem de fabricație, pe măsură ce se conecta toate elementele de fabricație cu o bandă transportoare. Trecerea de la ”fordism”, la un regim flexibil a fost luată în considerare cu o atenție deosebită acordată apariției noilor tehnologii și a modalităților noi de organizare a producției. Cereri noi sau tipuri de diversitate, sugerate din interior sau în afara sistemului de fabricație, nu au fost acceptate. Prin urmare, sistemul de fabricație Ford este un tip de arhitectură de inovație închisă, ca sistem de fabricație. Mai precis, acest sistem are o metodă, dar nu poate gestiona în mod adecvat noile cereri și așteptări din exterior, sub o inovație deschisă paradigmă. Prin urmare, dacă vrem să trecem de la eficiență la creativitate, o tranziție la post-fordism ar fi necesară. De aici, și schimbările în principiile de arhitectură. Modelul Toyota La rândul lui, Toyota Factory Manufacturing System funcționează ca sistem de inovare parțial deschis. Sistemul de producție Toyota (TPS) se bazează pe două concepte de bază: reduceri de costuri, prin intermediul utilizării producției just-in-time (alcătuită din sisteme de tracțiune, fluxuri dintr-o singură bucată și nivelare), și utilizarea capacităților lucrătorilor, fapt care necesită un sistem de respect pentru oameni bazat pe diminuarea mișcărilor irosite ale lucrătorilor, asigurându-le siguranță, oferindu-le o responsabilitate mai mare prin permisiunea de a participa la gestionarea factorilor și la îmbunătățirea locurilor de muncă. Sistemul de producție Toyota (TPS), cunoscut acum la nivel mondial, pe măsură ce a fost redesenat sistemul de producție în serie, a schimbat procesul final de asamblare într-un ansamblu final cu model mixt, pentru a echilibra cererea furnizorilor. Pentru aceasta, a transformat benzile liniare de subansamblu în formă de U. În plus, s-a acționat asupra subansamblării celulelor și reproiectarea aspectului spațiului de flux, în producția de celule conectate celule. În acest fel, Toyota a căpătat cel mai înalt grad de concurență în ingineria sa de proces, utilizând un proces prelungit de stabilire a obiectivelor, pentru a explora spațiul de proiectare, furnizând ”ambiguitate” sau, mai bine spus, flexibilitate, spațiilor. Cu alte cuvinte, Toyota a introdus o inovație externă deschisă, în care metoda de fabricație, descrierea și condițiile sunt nou stabilite în funcție de anumite condiții externe, cum ar fi solicitări din partea furnizorilor și consumatorilor. În plus, domeniul său de producție selectează cel mai potrivit metoda care urmează cererilor legate, de exemplu, de condițiile de muncă. Aceasta înseamnă că adoptă, de asemenea deschiderea inovației din interior. Cu toate acestea, conform oricărei perspective din interior cu privire la realitățile producției Toyota Sistem, are un potențial limitat de creativitate și inovație. El necesită doar abilități profesionale restrânse și promovează izolarea și stresarea lucrătorilor, condițiile periculoase pe linia de producție, ore suplimentare excesive și o calitate slabă a vieții lucrătorilor. Interconectivitatea și inovația deschisă Un cluster este definit ca un model cu cele trei elemente, cum ar fi o fabrică (sau centru de cercetare și dezvoltare), o casă (sau piață) și un muzeu (sau spațiu public). În experiment, au existat trei ipoteze. În primul rând, s-a presupus că inovația deschisă în grupul de trei elemente are loc atunci când casa, adică consumatorul de piață, întâlnește o fabrică sau o secțiune de cercetare și dezvoltare. Acest lucru este comun, deoarece această situație există în studiile de inovație deschisă a clienților, inovație deschisă de utilizator, co-creare a clienților și laboratoare de dezvoltare. Cu alte cuvinte, este rezonabil să concluzionezi că definiția conceptului prin care o casă (în sensul de spațiu), care este un consumator, întâlnește o fabrică, duce la inovare deschisă, reflectă realitatea, luând în considerare faptul că nevoile unui consumator determină o nouă inovație arhitecturală. În al doilea rând, s-a presupus că oamenii vor să aibă acces facil la diferite servicii, pe lângă locul de muncă. În acest sens, ideea de inovație deschisă în arhitectură presupune interconectivitatea activităților, regândirea căilor de acces între locuință, loc de muncă, spații publice, spații de recreere, în așa fel încât zona să nu fie izolată de alte părți ale orașului sau a regiunii din care face parte. Iată câteva exemple: Districtul Macquarie Park (Sydney) este inovația de prim rang a Australiei. Perimetrul cuprinde locuințe, Universitatea Macquarie, Spitalul Universitar Macquarie, Incubator University Macquarie și peste 180 de mari companii internaționale și 200 de mici. Parcul tehnologic vibrant urmează să revoluționeze modul în care colaborarea și inovația sunt catalizate. Cu toate acestea, Macquarie District Innovation Park este un exemplu de tip de cluster de inovare închis. Când oamenii din zona de locuit merg la zona muzeului, nu trec prin universitate și nu au o oportunitate de a întâlni o universitate. Prin urmare, în acest cluster, interacțiunea dintre o casă și o universitate va fi limitată. Acesta este un exemplu de cluster de inovare închis. Districtul One North Innovation-Singapore este un exemplu de tip de inovație deschisă. Când oamenii din zona de rezidență merg în zona parcului, deși nu trec printr-o universitate, au șanse să vadă universitatea. Prin urmare, în acest cluster, interacțiunea dintre un district și o altă zonă, este o dezvoltare strategică de 200 de hectare, poziționată în inima orașului-stat. Este concepută pentru a găzdui un grup de facilități de cercetare de nivel mondial și spații de parcuri sau de afaceri, toate construite pentru a sprijini creșterea științelor biomedicale, informației și tehnologia comunicării (TIC), mass-media, științele fizice și inginerie.