Industria alimentară este unul dintre cei mai mari consumatori de energie termică, însă o parte semnificativă din această energie este pierdută sub formă de căldură reziduală. Pasteurizarea, sterilizarea, uscarea, fierberea sau refrigerarea generează fluxuri termice care, în multe unități, sunt evacuate fără a fi valorificate.

Recuperarea căldurii reziduale nu este o tehnologie nouă, dar în sectorul alimentar rămâne subutilizată, mai ales în unitățile mici și medii. Soluțiile existente includ schimbătoare de căldură, pompe de căldură industriale, sisteme de recuperare din aerul evacuat sau din apele uzate calde.

Aplicațiile sunt multiple și bine documentate. Căldura recuperată poate fi utilizată pentru preîncălzirea apei tehnologice, încălzirea spațiilor de producție, uscarea materiilor prime sau menținerea temperaturii în procesele fermentative. În unitățile de lapte, de exemplu, energia termică rezultată din răcirea rapidă poate fi reutilizată pentru spălare sau pasteurizare preliminară.

Beneficiile sunt atât economice, cât și operaționale. Reducerea consumului de energie primară duce la scăderea costurilor de producție și la diminuarea amprentei de carbon, fără modificarea rețetelor sau a fluxului tehnologic. Investițiile sunt, de regulă, amortizabile pe termen mediu, mai ales în contextul creșterii prețurilor la energie.

În Europa de Vest, recuperarea căldurii este deja integrată în proiectarea noilor unități alimentare. În România, însă, ea este adesea tratată ca un „upgrade opțional”, nu ca parte a infrastructurii de bază. Această abordare ignoră faptul că energia pierdută este, de fapt, materie primă irosită.

Integrarea sistematică a recuperării de căldură nu necesită tehnologii futuriste, ci o schimbare de perspectivă: eficiența energetică trebuie să devină o componentă centrală a procesării alimentare moderne.

 (Foto: Freepik)