Bucătăria este una dintre cele mai importante componente ale unui bloc de locuințe. În plus, de cele mai multe ori, bucătăria este folosită de femei, în comparație cu alte camere (adică dormitoare, sufragerie). În multe țări, gătitul este principala cauză a incendiilor la domiciliu. Majoritatea incendiilor au pornit de la alimente lăsate nesupravegheate pe aragaz. Cele mai frecvente materiale aprinse sunt grăsimea, uleiul și articolele inflamabile, cum ar fi pungile de plastic și produsele din hârtie lăsate pe sau lângă sobă. Pentru a vedea cum poate fi îmbunătățită protecția împotriva incediilor casnice, deosebit de periculoase pentru blocurile de locuințe, specialiștii de la Universitatea din Koln au întocmit studiul cu titlul ”A Study on Fire Safety and Security at Kitchen in Apartment Buildings”, publicat recent. Studiul se concentrează pe principalele cauze ale incendiilor în bucătărie și își propune să identifice soluțiile de asigurare a protecției împotriva incendiilor în bucătărie pentru toți și cei vulnerabili și să evalueze adecvarea strategică a siguranței din punct de vedere al eficacității, fiabilității și calității. În plus, lucrarea se concentrează pe furnizarea unui cadru pentru evaluarea nivelului riscului de incendiu asociat persoanelor. Concluziile se bazează inclusiv pe surse de date secundare și pe informații online, articole publicate și unele date autorizate din ziare, precum și pe baza mai multor rapoarte publicate în unele publicații despre securitatea și securitatea la incendiu. Puțină istorie a focului De-a lungul secolelor a existat o legătură atât de intimă a focului cu creșterea culturală a umanității. În mod logic presupunem că a existat o vreme când omul nu avea foc, dar foarte devreme trebuie să fi făcut cunoştinţă cu focul derivat din surse naturale şi să se fi folosit de el. Mult mai târziu, în schema lucrurilor, omul a inventat procedee pentru a face focul artificial. Închinarea sau îndumnezeirea focului este cunoscută din diverse religii. Focul a reprezentat o parte importantă a culturii umane încă din paleoliticul inferior, deoarece atunci când oamenii nu puteau opri ușor focul, au început să-l venereze. Iar focurile aveau nevoie de supraveghere, nu doar pentru a le împiedica să se stingă, ci și să nu se răspândească, sau să se fure, așa că un pompier a fost delegat în această muncă, demarându-se astfel o organizare socială. Primele incendii au format, de asemenea, un nucleu pentru gruparea umană și au devenit incendii tribale sau comunale, din care au derivat focurile individuale ale familiei. De când există orașe, incendiile au fost o problemă. Oamenii au fost preocupați de un răspuns organizat la stingerea incendiilor. Un incendiu poate începe foarte ușor și se poate răspândi cu o viteză înspăimântătoare. Conform datelor, în fiecare an, există peste 68.000 de incendii în casele oamenilor, soldând cu 400 de morți și 13.800 de răniți. Incendiul dintr-un bloc de apartamente implică adesea mai mult de o unitate. Mulți ocupanți ai clădirii pot fi afectați. Fumul și gătitul Natura densă a locuinței în apartament permite răspândirea fumului, căldurii și incendiului. Focul este întotdeauna neașteptat. Pregătirea pentru a lua imediat măsuri nu ar trebui să fie o măsură peste care se poate trece. Răspunsul la un incendiu necesită decizii rapide și acțiuni rapide într-un cadru care poate fi zgomotos, fumuriu, întunecat și fierbinte. Vieți și proprietăți pot fi salvate prin pregătirea înainte de a izbucni un incendiu. Se vede că aproape jumătate din toate incendiile în casă pornesc din bucătărie. Zonele majore de origine a incendiilor de apartamente sunt bucătăria (56,2% la clădirile înalte și 46,1% la clădirile mijlocii din procentul total). În multe țări, gătitul este principala cauză a incendiilor la domiciliu. Gătitul provoacă mai multe incendii decât orice alte surse. Peste o treime din toate incendiile din clădirile cu mai multe locuințe au început în bucătărie. Codurile Naționale ale Construcțiilor din diferite țări ghidează reglementările de siguranță la incendiu pentru clădirile rezidențiale. Aceste reguli impun proprietarilor sau dezvoltatorilor să elaboreze un ghid de urgență în caz de incendiu pentru oameni. Echipamentul de protecție necesar La nivel de locatari, luați în considerare păstrarea unei pături anti-incendiu în bucătărie, montată pe perete, unde putem ajunge la ea ușor și rapid. Păturile anti-foc pot fi folosite pentru a stinge focul sau pentru a înveli o persoană ale cărei haine sunt în flăcări. În bucătărie, un detector de căldură este mai potrivit decât un detector de fum. Dacă optăm pentru o alarmă de fum, nu o potriviți acolo unde ar putea fi declanșată de aburi de gătit sau de abur. Dacă descoperim că alarma de fum se declanșează foarte mult accidental, putem cumpăra una care este echipată cu un buton ”tacere”. Aceasta înseamnă că îl putem opri instantaneu, astfel încât să nu fim tentați să scoatem bateria (cu excepția să o schimbăm cu una nouă). Alarmele de fum și echipamentul de urgență Detectoarele de fum nu vor preveni un incendiu, dar salvează vieți, avertizându-ne despre fum. Dacă nu avem detectoare de fum, instalați-le. Instalați un detector de fum în fiecare cameră de dormit, în afara fiecărei zone de dormit și la fiecare nivel al casei. Testați fiecare detector de fum cel puțin o dată pe lună. Pentru a preveni alarmele neplăcute în timpul gătitului, mutați detectoarele de fum mai departe de bucătărie și instalați o alarmă de fum cu un buton de liniște. Stingătoarele de incendiu trebuie montate în bucătărie. Aflați cum să folosiți extinctorul înainte de a interveni în situații de urgență. Folosiţi stingătorul numai pentru incendii mici. Dacă este un incendiu mare, ieșiți imediat și sunați la ajutor. Încercarea de a stinge un incendiu când este prea mare poate provoca daune mult mai mari și poate duce la daune mai mari ge sau vătămare inutilă. Verificați regulat dacă ventilația din bucătărie, cum ar fi hotele sau ventilatoarele, funcționează corect și nu sunt blocate. Acest lucru este important mai ales dacă avem un aragaz, în cazul în care se acumulează scurgeri de gaz. Proiectarea planului de evacuare de urgență Odată ce a început un incendiu, acesta se extinde și mai repede. În medie, oamenii pot supraviețui mai puțin de cinci minute într-o cameră plină de fum. Pregătirea și practicarea unui plan de acțiune va ajuta să acționați rapid în cazul unui incendiu și ar putea chiar salva vieți. Pentru aceasta, trebuie efectuat un plan de acțiune pentru casă, pentru a vă asigura că toată lumea iese în siguranță. De regulă, acesta trebuie stabilit de către dezvoltator, prin alegerea unei rute de evacuare. Ocupanții evacuează clădirile în mod normal utilizând rute familiare, mai ales ieșirea principală, care este în mod normal intrarea într-o clădire (Graham & Roberts, 2010; Sandberg, 2017). Alegerea rutei depinde de familiaritatea ocupanților cu clădirea, de disponibilitatea ieșirilor și de accesibilitatea rutei către ieșiri și de complexitatea amenajării. În plus, se consideră că un comportament afiliativ efectuează alegerea rutei în timpul unei evacuări (Cornwell, 2013). Atenție, nu lungimea reală, ci modul în care este percepută ruta etermină alegerea traseului. De exemplu, coridoarele cu mai multe colțuri și rute nefamiliare sunt considerate a fi mai lungi decât rutele drepte și familiare (Lovas, 2018). Odată ce un incendiu a pornit din bucătărie, a fost detectat și a fost dat un avertisment, toată lumea ar trebui să poată evada într-un loc de deplină siguranță, fie neajutorată, fie cu asistență, dar fără ajutorul serviciului de pompieri și salvare. Atenție la persoanele vulnerabile! Cu toate acestea, unele persoane cu dizabilități pot avea nevoie de ajutor din partea personalului care va trebui să fie desemnat în acest scop. Căile de evacuare ar trebui să fie proiectate astfel încât să se asigure, pe cât posibil, că orice persoană care se confruntă cu un incendiu oriunde în clădire ar trebui să se poată întoarce de la acesta și să scape (sau să fie dusă) într-un loc de siguranță rezonabilă, de ex. o zonă protejată sau o scară. De acolo vor putea merge (sau vor fi duși) direct într-un loc de siguranță totală departe de clădire. Cei care au nevoie de asistență specială (de exemplu, copii foarte mici, vârstnici și infirmi sau persoane cu dizabilități) pot fi cazați la același nivel cu ieșirea finală din incintă pentru a facilita evadarea. Acolo unde au nevoie de asistență pentru evacuare, ar trebui să ne asigurăm că există suficient personal pentru a asigura o evacuare rapidă. Nivelul de protecție împotriva incendiilor care ar trebui acordat căilor de evacuare va varia în funcție de nivelul de risc de incendiu din incintă și de alți factori conexe. În general, spațiile mici, formate dintr-un singur etaj, vor necesita măsuri destul de simple de protejare a căilor de evacuare, dar clădirile mari sau cu mai multe etaje ar trebui să aibă un sistem de precauție împotriva incendiilor mai complex și interconectat. Condiții de proiectare În toate cazurile, căile de evacuare ar trebui să fie proiectate astfel încât, pe cât posibil, să se asigure că orice persoană care se confruntă cu un incendiu oriunde în clădire, ar trebui să se poată întoarce de la acesta și să scape (sau să fie evacuată) într-un loc de siguranță rezonabilă, de exemplu o zonă protejată, un coridor sau o scară. De acolo, ar trebui să fie posibilă o cale de evacuare suplimentară, fie către o altă zonă protejată, fie direct către o ieșire finală. Atunci când stabilim dacă sediul dumneavoastră are căi de evacuare adecvate, trebuie să luăm în considerare o serie de factori, inclusiv:

• Tipul, numărul și dependența persoanelor care folosesc spațiile;
• Mijloace asistate de evacuare;
• Strategia de evacuare;
• Timpul de evadare și distanța de călătorie;
• Vechimea și construcția localului;
• Numărul de căi de evacuare și de ieșiri;
• Gestionarea căilor de evacuare; și •

 Evacuarea de urgență a persoanelor cu mobilitate redusă. Suplimentar, căile de evacuare trebuie să fie rezistente. Ar trebui să ne asigurăm că căile dumneavoastră de evacuare sunt: ​​ (a) adecvate; (b) ușor utilizabile, în siguranță și imediat în orice moment relevant; (c) adecvate pentru numărul de persoane susceptibile de a le folosi; (d) poate fi utilizat fără a trece prin uși care necesită o cheie sau un cod pentru deblocare; (e) fără obstacole, pericole de alunecare sau de împiedicare; (f) bine iluminat de iluminatul normal sau de evacuare de urgență; și (g) disponibile pentru acces de către serviciile de urgență.Iluminatul evacuărilor de urgență Oamenii din incintă trebuie să poată găsi drumul către un loc sigur în caz de incendiu utilizând căi de evacuare care au suficient iluminat. În spații de dimensiune/ocupație limitată, de exemplu, parter și etaj, cu un număr mic de rezidenți (până la patru) care nu se bazează pe personal pentru asistență la evacuare și unde căile de evacuare sunt simple și directe, bor iluminat cu becuri dintr-o sursă sigură, de exemplu, de la lămpile stradale unde luminează căile de evacuare, pot fi acceptabile. În majoritatea caselor de îngrijire a bătrânilor, spitale, grădinițe de copii, școli sau în blocuri de locuit, în special în cele care sunt mai mari și mai complexe, cu mai mulți rezidenți, ar trebui să existe un sistem mai cuprinzător de iluminare automată de evacuare de urgență pentru a ilumina toate căile de evacuare. Acolo unde oamenii întâmpină dificultăți în a vedea semnele convenționale, poate fi necesar să se ia în considerare un sistem de ”ghidare a căii”. Un sistem de iluminat de evacuare prevăzut în scopuri de evacuare ar acoperi în mod normal următoarele:

• Fiecare uşă de ieşire;
• Căi de evacuare;
• Intersecții de coridoare;
• În afara fiecărei ieșiri finale și pe căile de evacuare externe;
• Semne de evacuare de urgență;
• Scări astfel încât fiecare zbor să primească lumină adecvată;
• Modificări ale nivelului podelei;
• Camere fără ferestre și toalete care depășesc 8m2;
• Echipamente de stingere a incendiilor;
• Puncte de apel pentru alarma incendiu;
• Echipamente care ar trebui oprite în caz de urgență;