Sistemele de ventilație din locuințe sunt proiectate, în mod tradițional, pornind de la ipoteza utilizării frecvente a bucătăriei pentru gătit. Tot mai multe apartamente urbane contrazic însă această premisă: gătitul este redus, iar bucătăria devine un spațiu decorativ sau multifuncțional.

Această schimbare generează o discrepanță între ventilația calculată și cea efectiv necesară. Hotele sunt rar utilizate, debitele de aer nu sunt atinse, iar sistemele centralizate funcționează ineficient. În clădirile performante energetic, această supradimensionare se traduce prin pierderi de energie și costuri inutile.

Din punct de vedere tehnic, problema nu este lipsa ventilației, ci lipsa adaptabilității. Soluțiile rigide nu mai corespund unui comportament de utilizare variabil. Sisteme cu senzori de umiditate și compuși volatili, ventilație la cerere sau module ajustabile pot oferi performanță reală, nu doar teoretică.

Pentru clădirile nZEB, corelarea instalațiilor cu utilizarea efectivă a spațiului devine esențială. Ventilația nu mai poate fi proiectată doar pe baza normativelor clasice, ci trebuie să țină cont de evoluția stilului de locuire.

Adaptarea instalațiilor la realitatea utilizării este una dintre provocările majore ale proiectării rezidențiale actuale – și una încă insuficient discutată.

(Foto: Freepik)