În ultimul deceniu, clădirile cu consum aproape zero de energie (NZEB) au devenit obiectiv standard în Uniunea Europeană: acestea îmbină cerințe riguroase de eficiență termică cu utilizarea de energie din surse regenerabile pentru a reduce semnificativ energia necesară operării lor.

Însă, pe măsură ce obiectivele climatice și cerințele de sustenabilitate evoluează, conceptul de clădire regenerativă apare ca pasul următor după NZEB. Nu este vorba doar despre reducerea consumului de energie sau despre neutralizarea emisiilor: clădirile regenerative sunt proiectate să aibă un impact net pozitiv asupra mediului și comunității. Practic, acestea nu încetează doar să polueze, ci încearcă să regenereze ecosisteme, să îmbunătățească calitatea aerului și apei, și să contribuie la biodiversitate.

Elementele cheie ale unei construcții regenerative includ sisteme integrate de energie, apă și sol care creează cicluri închise: colectare și filtrare a apei de ploaie, gestionare ecologică a apelor gri, integrarea vegetației și a habitatelor naturale pe sau în jurul clădirii, dar și utilizarea materialelor locale regenerabile care pot fixa carbon în loc să îl emită în atmosferă.

De exemplu, conceptul se poate aplica la clădiri care generează mai multă energie decât consumă, dar și la ansambluri care refac soluri degradate, stimulează polenizatorii sau facilitează agricultură urbană. Aceasta transformă clădirile din simple „locuri de stat” în ecosisteme active.

În esență, dacă NZEB se concentrează pe performanța energetică, clădirile regenerative se concentrează pe performanța ecologică și socială, îmbinând tehnologia, natura și comunitatea într-un mod care depășește neutralitatea și lucrează în direcția healing-ul mediului construit și natural.

(Foto: Freepik)