Ca urmare a dezvoltării rapide a orașelor și așezărilor urbane, precum și a modificărilor condițiilor și aspectelor care au efecte asupra dezvoltării orașelor în ultimii ani, cartierele găsesc o poziţie deosebită în formarea oraşelor. Ca urmare, conceptul de dezvoltare durabilă a apărut ca o parte majoră a revizuirii literaturii în proiectarea și planificarea urbană, după cum se arată în raportul ”Introduction to Achieve Sustainable Neighborhoods”, realizat și publicat de Eastern Mediterranean University.

Numeroase motive

Există numeroase motive pentru ca să aplice conceptul de durabilitate în proiectarea și planificarea urbană care, în general, poate fi menționat ca o conservare a sistemelor și resurselor naturale, prosperitatea economică și comunitățile echitabile socială.

În aceste privințe, oamenii trebuie să-și gestioneze propriile societăți și produse, în special așezările. Prin urmare, aplicând aspecte ale dezvoltarea durabilă în cadrul practicii convenționale de planificare a cartierului este o abordare vitală realizarea de orașe durabile în întreaga lume.

De aceea, scopul principal al studiului a fost concentrat pe face o definiție clară a cartierului durabil și clarifică principalii factori și principii care sunt afectiv pentru realizarea unui cartier durabil.

Metodologia cercetării este centrată pe teoretică tehnică bazată pe studii și documente previzualizări. În consecință, cercetarea ar exprima în principal caracteristicile unui cartier durabil și înțelegerea factorilor și abordărilor fundamentale ale sporirea nivelului conceptului de durabilitate în cartierele urbane prin creșterea calității vieții și realizarea dezvoltării durabile în orașe.

Un concept vechi de peste un secol

În cursul secolului trecut, din cauza ritmului de creștere a populației în zonele urbane și a nevoii sociale și economice, dezvoltarea fizică, luând în considerare nevoile generației viitoare, a apărut conceptul de dezvoltare durabilă.

Practic, dezvoltarea durabilă este posibilitatea de a oferi noi principii și stil de viață pentru toată lumea. Așadar, sustenabilitatea socială este posiblitatea de a crea o schimbare substanțială pentru toți oamenii. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost folosit în diferite forme şi definiţie.

În aceste contexte, numeroși savanți au menționat dacă zonele urbane actuale și viitoare doresc să dezvolte și să utilizeze resursele naturale la același nivel cu timpul prezent, fără să se preocupe de viitor cerințele, problemele de mediu, sociale și economice sunt inevitabile.

În consecință, noi abordări în proiectarea și planificarea urbană au fost aplicate în vederea realizării unei dezvoltări durabile în orașe.

Clarificarea factorilor și principiilor

Cartierele au întotdeauna o realitate fizică puternică în interiorul orașelor cu caracteristici fizice, sociale și caracteristici economice. Ele sunt unitatea principală a orașului, care joacă un rol important în formarea orașelor.

Cartierele sunt locul în care oamenii trăiesc și își petrec cea mai mare parte a timpului. Astfel, planificarea și proiectarea urbană a cartierului trebuie să fie cuprinzătoare, pentru a satisface cerințele rezidenților și a acomoda noi dezvoltarea ținând cont de nevoile generației viitoare.

În consecință, planificarea și proiectarea urbană a cartierului, ca unitate geografică și socială semnificativă, are un rol crucial în crearea unor orașe durabile. Deci, proiectarea cartierelor durabile reprezintă pașii inițiali către realizarea unui urban durabil așezări (Gildroy, et al; Al-Hagla, 2008).

Pe baza afirmațiilor menționate mai sus, accentul și scopul principal al acestui studiu se concentrează pe clarificarea factorilor și a principiilor fundamentale care au efect direct asupra durabilității cartierelor urbane și scopurile și obiectivele cartierelor durabile.

Prin urmare, acest studiu este ghidat de două întrebări de bază:

1. Care sunt principiile fundamentale eficiente pentru a proiecta și a crea cartiere durabile în orașe?

2. Care sunt principalele scopuri și obiective ale cartierului durabil?

Iar, cele mai importante obiective ale acestei cercetări se bazează pe scopul principal care trebuie să răspundă la următoarele provocări:

-Înțelegerea sensului și fundalul durabilității;

-Explicarea sensului cartierelor durabile;

-Clarificarea principiilor fundamentale legate de proiectare și planificare care trebuie considerate a avea

cartier durabil;

-Descrierea caracteristicilor cheie ale cartierului durabil.

Dezvoltarea durabilă

În ultimii ani, lumea s-a schimbat extrem de mult și un număr semnificativ de oameni s-au mutat de la zonele rurale la orașe, precum și mutat dintr-o țară în altă țară, pe baza rapidității creșterii economice care este legată de intensificarea regiunilor industriale și comerciale din întreaga lume.

Această creștere economică rapidă și migrația socială se combină cu lipsa condițiilor de locuit, consumul excesiv de resurse materiale și energetice, instabilitatea valorilor sociale și culturale. și separarea socială la nivel global.

În consecință, aceste procese de dezvoltare au afectat direct asupra calitatea mediului, valorile sociale și egalitatea economică, precum și riscurile crescute ale globalității condiţiile de mediu şi sănătatea umană (Weiland 2006).

Pe baza acestor idei inițiale, dezvoltarea durabilă a fost subiect larg răspândit de discuții la nivel global, național, regional și comunitar pentru a oferi un viitor adecvat pentru om.

În acest sens, la scară globală, referința principală a durabilității în 1972 a fost publicată de Conferința Națiunilor Unite în Human Environment în Stockholm (Drexhange și Murphy 2010).

După aceea, acest concept a fost dezvoltat și folosit la conferința Națiunilor Unite despre mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro. Acum, dezvoltarea durabila este definita ca un fel de dezvoltare care are în vedere cerințele sociale și economice, fără a scădea capacitatea generației următoare de a-și asigura cerințele.

În 1987, cu a raportul publicat de comisia mondială pentru mediu și dezvoltare, sustenabilitatea este definită pentru a aborda problema dintre mediu și procesele de dezvoltare (Harris 2003).

Acest raport este popular deoarece raportul Brundtland a inclus o definiție universal acceptată a dezvoltării durabile ca fiind: ”O dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare pentru a-și satisface propriile nevoi” (WCED 1987, p. 45).

Această definiție are trei idei principale sau cuvinte cheie care implică dezvoltare, cerințe și generație viitoare. Cu toate acestea, acest raport a fost acceptat de către ONU-General Assembly, și s-a răspândit ca abordare politică în multe țări din lume.

În plus, în 1992, elementele de sustenabilitate stabilite la UNCED de la Rio de Janeiro și un dezvoltare definită ca ”Îmbunătățirea calității vieții umane în timp ce trăiește în limita capacității de suport a susținerea ecosistemului” (Zuhairuse et al. 2009, p. 273).

În continuare, în 2005 Summit-ul Națiunilor Unite Documentul final menționează și clarifică pilonii interdependenți și care se consolidează reciproc, care susține că dezvoltarea durabilă este formată din trei piloni de interconectare:

-Protecția mediului

-Dezvoltare economică și

-Dezvoltare socială (Drexhange și Murphy 2010).

Durabilitatea și conceptul de corectitudine

Conceptul de durabilitatea acoperă conceptul de corectitudine pentru generațiile următoare. Cu alte cuvinte, sustenabilitatea este marcată de dezvoltarea economică bazată pe dreptate socială și bună organizare în utilizarea resurselor naturale (Alshuwaikhat și Abubakar 2008).

Pe baza definiției durabilității, oamenii au responsabilitatea de a avea grijă de pământ și de a-l transmite în direcția bună generațiilor viitoare. Conceptul de sustenabilitatea este un proces simplu și dinamic care este din ce în ce mai utilizat în procesul de planificare, dar există o bun simț că dezvoltarea durabilă este un lucru bun.

Dar nu există modalități universal acceptabile în modul în care acest concept ar trebui transpus în practică. În general, dezvoltarea durabilă este un astfel de proces de dezvoltare care are în vedere generarea, conservarea și creșterea calității vieții tuturor oamenilor în toți epoci (Mobaraki, Mohammadi, &Zarabi, 2012; Laghai, 2010; Berke& Conroy, 2000).

În mod tradițional, accentul inițial al dezvoltării durabile a fost pe problema degradării mediului. Prin urmare, preocupările de mediu au stat la baza dezvoltării durabile.

Cu toate acestea, în timpul secolul douăzeci, conceptul de dezvoltare durabilă s-a dezvoltat și a crescut interconectarea acestuia la elementele economice şi sociale ale dezvoltării. În consecință, dezvoltarea durabilă este o interfață între durabilitatea mediului, economic și social.

Cu toate acestea, există realitatea că, dacă este durabilă, dezvoltarea vrea să aibă viitor, deci trebuie să fie capabilă să atragă oamenii spre a o pune în practică. Evident, dezvoltarea durabilă nu este o stare finală, ci un proces.

Scopul final este o societate echitabilă care să se miște în moduri care nu depășesc capacitatea Pământului de a susține viața umană și non-umană. În cele din urmă, participarea publicului este un factor cheie pentru atingerea durabilității în comunități.

Vecinătatea durabilă

Cartierul urban poate fi văzut și înțeles în moduri diferite, deoarece identitatea unui cartier are de obicei mai multe dimensiuni decât doar contextul sociologic, topografie, utilizarea terenului și administrativ categorii.

Cartierele sunt locul pentru conexiuni sociale, economice, fizice și factori de mediu. În mod normal, termenul de vecinătate este definit din diferite categorii sociale, psihologice, mental, pe puncte de vedere receptive, arhitecturale (fizice) și politice.

Cu alte cuvinte, fiecare dintre diferite părți prezintă propria definiție a vecinătății. Astfel, există diferite abordări de aplicare dezvoltare durabilă a cartierelor.

Prin urmare, în contextul amenajării cartierului și dezvoltare o înțelegere generală a sensului dezvoltării durabile este de a echilibra social, cerințele economice și de mediu legate de măsurile de dezvoltare urbană (Blum și Grant, 2006; Al-Hagla, 2008).

Definiția cartierului durabil

Există un acord universal pentru care, la scara vecinătății, nu există o definiție clară

privind dezvoltarea durabilă, chiar dacă definiția și principiile pentru un cartier bun și durabil pot schimbare de-a lungul timpului.

Cu toate acestea, dezvoltarea durabilă la nivelul cartierului este definită pe baza definiției aplicabilă durabilității, publicată de raportul Brundtland, ca ”dezvoltare care răspunde nevoilor locale fără a compromite capacitatea oamenilor la nivel global de a răspunde nevoilor”.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabilă a unui cartier presupune dezvoltarea comunitățile care au în vedere trei piloni de interconectare ai durabilității, care includ mediul, scopuri sociale și economice într-o manieră echilibrată (Churchill și Baetz, 2019).

De altfel, asimilarea de principiile dezvoltării durabile în planificarea cartierelor sunt esențiale, deoarece majoritatea problemelor întâlnite la scara macro-orașului sunt de fapt rezultatul unei planificări slabe la nivel de microcartier.

În consecință, au fost recunoscute mai multe eforturi pentru integrarea durabilității în vecinătate. În acest sens, Churchill și Baetz în 2019 au îmbunătățit un set de strategii pentru vecinătate durabilă care a dovedit o gamă largă de factori și care implică densitatea populației, moduri alternative de sisteme de transport, agricultura comunitară, reutilizarea apei și tehnicile de construcție ecologică (Engel-Yan, J., et al. 2005).

În plus, pentru cartierul neo-tradițional, ca tehnică de creștere a nivelului de sustenabilitate s-a recomandat un model de dezvoltare prin concentrarea pe ”acces pietonal realizat prin modele de străzi cu rețea conectată, utilizarea mixtă a terenului, străzi mai înguste și o combinație de altele caracteristici” (Engel-Yan, J., et al. 2015). (Foto: Freepik)