Din cauze multiple, ritmul construcțiilor a scăzut semnificativ în ultimele luni. Cea mai bună dovadă în acest sens, volumul autorizațiilor de construire eliberate de autorități. E drept, în perioada de toamnă-iarnă, nu prea se mai înghesuie lumea să mun cească pe șantiere, dar dacă vom compara numărul autorizațiilor de acum, cu cele din toamna trecută, vom vedea că e mult mai mic. Asta, în principal pentru că lumea nu mai are bani, și aici nu ne referim doar la cei care doresc o locuință, ci, mai ales, la companii; sau dacă au ceva rezerve financiare, le păstrează pentru vremuri mai bune. Regresul a început odată cu creșterea prețurilor la materialele de construcție, în parte, ca urmare a începerii războiului din Ucraina, fapt care a stopat importul unor materiale absolut necesare. Pe de altă parte, tot războiul a determinat și cavalcada creșterii prețurilor la energie, la acest lucru contribuind și bulversantele reglementări privind energia regenerabilă, ”verde”, care deja se aplică. Și, stați să vedeți ce va fi după punerea în drepturi a Pactului Verde European! Acum, temeri suplimentare vin și din cauza faptului că tranșa a III-a de fonduri europene pe care România ar trebui să le primească prin PNRR s-ar putea să fie blocate de autoritățile de la Bruxelles, din cauza faptului că guvernul nu înțelege să pună ordine în sistemul de pensii, acum, în vizor fiind pensiile ofițerimii armatei române. Ca urmare, este foarte posibil ca multe dintre proiectele de infrastructură să se oprească ori startul lor, atâtea câte sunt, să fie amânat. Iar, dacă adăugăm și permanentizata criză a forței de muncă, parțial acoperită cu ”importuri” de muncitori, avem u n tablou mai apropiat de realitate al dinamicii Industriei Construcțiilor din România. Pe partea creditării populației pentru a cumpăra locuințe noi, vechi sau cum or fi ele, lucrurile s-au agravat și aici, tot mai puțini încumetându-se să se îndatoreze la bănci, nefiind prea siguri pe viitorul lor. De aici, și diminuarea afacerilor din impbiliare. Cu toate astea, să nu disperăm. În trecut au fost și situații mai grave care au fost depășite. Asta ne face să îl cităm pe Galileo Galilei, acela care, la ieșirea din sala în care a fost judecat pentru că a îndrăznit că pământul se rotește în jurul soarelui, proces în care s-a dezis de propriul cuvânt, a fost auzit spunând ”E pur si muove”, adică, ”Și totuși se mișcă”. Așa și industria noastră de construcții: Este moartă, dar totuși ”se mișcă”.